Secția de psihiatrie

37.Lumea ta

Îi invidiez pe oameni care nu visează. Oamenii aceia care au nopți liniștite si care somnul pentru ei este ca și o clipire. Am început sa visez in fiecare seară...vise plăcute, unele mai puțin plăcute, iar unele la care nu am vrut să mă mai întorc. Visele plăcute reprezintă apogeul sau apogeele tale transpuse în planul material unde tu controlezi totul. De obicei, dimineața, visele acestea nu sunt foarte bine amintite. Visele mai puțin plăcute sau coșmarurile sunt acele vise de care ne ingrozim. Dar aceste coșmaruri pot fii si plăcute oarecum, de exemplu am visat că mă scufundam in mare. Fiindcă nu știu sa inot m-a cuprins frica si nu puteam sa mă mișc. Panicat si stăpân pe mine să nu țip ca să nu ma înec mai repede mă uitam in jos. Jos era un întuneric curat, liniștitor...atâta liniște. Și după m-am trezit. Concluzia fiind că acest coșmar propriu-zis se transformase într-un somn liniștit. Iar visele nedorite sunt alea care se inspiră din viața socială. O persoană dragă ție care apare des in mintea ta si în care acțiunea este câteodată in avantajul, câteodată nu. In avantajul tău mi s-ar părea a fii doar o amăgire, ceea ce am urât întotdeauna. Si când nu este in avantajul tău, este foarte des un dejavu. Să mai trăiești clipa ceea ce nu a fost in avantajul tau încă o dată...asta mi s-ar parea cel mai nedorit lucru.

Deznodământ:"Vorbeam cu un prieten de o persoană dragă ce m-a rănit si îi spuneam doar din orgoliul meu si cum că nu mai țin la ea. Atunci o voce din cap îmi atinge timpanul cu un glas firav spunând "Dar noaptea?"