Medicamentul 1

58 3 0
                                    

"Tuşesc, îmi trosnesc plămânii ca lemnele de şemineu în liniştea lui Patru Dimineaţa. Expectorez grade cu minus, arhivate în sertarele unui esofag cu surplus mare de grade pe plus.Parcă s-a vărsat toată canicula unui prânz de august în cutia mea toracică. De fiecare dată când deschid gura ies de acolo toate relele, de parca am deschis cutia Pandorei. Nu pun mâna la gură când tuşesc, mi-e frică să nu rămân fără degete şi să devin un scriitor de mâna a doua. Mai tuşesc o dată, se sperie stelele şi fug...am tuşit atât de tare spre fereastră încât am crăpat-o de ziuă."
(Enescu Mircea)

Secția de psihiatrieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum