De mult timp mă gândesc la acțiunile mele, la consecințele mele dacă cumva au fost întâmplătoare sau nu. Probabil am învățat multe lucruri în zilele astea ce au trecut, în lunile, în anii..dar de ce nu s-au întâmplat altfel? De ce nu s-au întâmplat lucrurile cum îmi doream, să fiu fericit. Aceast destin are puterea așa de mare asupra mea încât mi-a tipărit viitorul?! Îmi protestez viața în fiecare zi până îmi amintesc citatul lui Lessing "Mulțumește-te să fii om." , dar până când. Scopul oricărui om este să aibă o viață frumoasă...și cel mai nonconformist dintre noi va ajunge până la urmă la această concluzie. Sigur, lucrul acesta nu depinde numai de noi, dar depinde, în primul rând, de noi. Atunci de ce se bagă destinul în viața noastră?! De ce nu ne lasă să trăim cum am vrea noi?! De curând, pe când mă gândeam la asta, am găsit un răspuns..."Altfel viața nu ar mai avea farmec."
Deznodământ: Dacă cumva mâine aș murii, sunt mulțumit de tot ce am realizat până acum?
CITEȘTI
Secția de psihiatrie
SpiritualPrezentul are nevoie de trecut ca să își asigure viitorul, iar trecutul te-a adus la "Secția de psihiatrie". 09.12.2017 -> #4 spirituale 24.03.2018 -> #9 spirituale 16.06.2018 -> #2 spirituale
