Secția de psihiatrie

15.Încredere în păcate

Suntem ceea ce ne place, nu ceea ce le place altora. Suntem de neschimbați. Distrugători de vise, ratați când vine vorba de iubire sau nebuni de legat. Tot ceea ce suntem este datorită gândirii noastre si a influenta oamenilor din jur. Dar tot ce stă la baza personalității noastre este datorită increderii pe care o avem in noi sau in alții. Fără incredere nu putem rezolva nimic în viață Fară încredere nu există prietenie, iubire sau relații de solidaritate. Dar câteodată ai tendința să-ți arunci increderea pentru niște oameni pe care nici nu-i cunoști. Prima dată ei sunt primii draci pe care îi vezi că fac pe sfinții, dar peste un timp ei își dau masca jos de actori și te lovesc când te astepți mai puțin. Iar tu habar nu ai pe cine să dai vina pentru ce s-a intâmplat...în orice caz, vina lui nu este. El doar a făcut ceea ce a trebuit ca să-și hrănească stare de "perfect" și să te rănească pe tine fiind mai slab cu sufletul. Asta se poate aplica și in iubire, îți pui toată încrederea in persoana iubită, dar ea pleacă, te rănește și îți dă peste cap gândirea pentru "toți suntem oameni". Dar aici e in totalitate vina ta...cine te pune să intri sub pielea sa și să vezi ce-l duce capul?! Nu trebuie să cunoști adevărul, oricât ai vrea să-l știi, nu te mai întreba. Adevărul doare, iar tu nu mai vrei să suferi. Acum vine vorba să mai ai incredere în alte persoane. Fiind rănit mereu de persoanele din jurul tău, distrugându-ți încrederea, ai devenit obișnuit să faci același lucru. Din păcate ăsta este adevărul care domină...minciuna începe să dispară usor. Tot ce e vorba despre incredere este o ironie. De ce când vorbim cu Dumnezeu se numește rugăciune, iar când ne vorbește el se numește schizofrenie?! De ce?...pentru că încrederea în oameni nu mai există după primul "Nu te voi părăsi.."