Secția de psihiatrie

46. 20 de toamne calduroase

20.11.2020, o data de care mandria mea avea pieptul inainte dar care s-a cocosat cu trecerea timpului, semnele fiind vizibile astazi. Inainte ziua aceasta avea un haz, avea un farmec mai aparte, acum nu-mi mai pare diferita de altele. Inainte era petrecerile acasa, chemai prieteni care iti cantau "la multi ani" si iti erau alaturi in ziua aceea. Sublim! Dupa urma o joaca de batut mingea in strada pana seara tarziu, era frumos pe atunci. Cu timpul am inceput sa urasc chestiile de genul, ca as fii eu persoana principala sau nu, tot le urasc. Este o falsitate greu de inghitit in acele momente, poate exista si cazuri, la mine nu s-a intamplat sa fie ceva real. Este o invidie, fiecare vrea sa te intreaga, pana la viata profesionala si dincolo de cea conjugala. Urasc, nu mai vreau, sunt cumpatat ca fac totul cu credinta si devotament, iar asta imi umple inima suficient pentru a crede in aceasta zi. De ceva timp ma tot feresc de neamuri si intrebari fiindca nu ma atrag, cat nu avem interese comune, nu ar trebuii sa ma judeci. Poate realizez ca sunt fapte rele din trecut, dar simt ca mor cand ma intrebi de ele. Ziua aceasta inseamna o spovedanie ireversibila, ce ai facut tu la 16 la 17 va fii uitat, si tot asa. Cred ca doar pentru asta astept ziua asta, in fine, sa muncesti de ziua ta o va face o zi normal si nu o vei simtii, dar atat de crud este timpul.
Mama, imi e dor sa ma dai iarasi pe picioare si sa fiu atat de mic incat sa nu ajung la sertarul de sus...iti mai amintesti cand te intrebam cand voi creste mare?! Regret ca am pus aceasta intrebare!