Secția de psihiatrie

22.Gândirea în declin

Dacă nu riști, nu câștigi" , un foarte cunoscut proverb, dar poate nu chiar așa de adevărat. Riscul constă într-o acțiune pe care trebuie sau nu s-o faci. Cei care riscă sunt cei care nu se gândesc la consecințe ca înainte să facă acel lucru. Și d-aia ei ar fi așa de câștigați, ei o fac fără nici o reținere ca de exemplu că s-ar putea să nu aibă dreptate și totodată posibil să se facă de râs. Noi, ca de obicei, suntem diferiți. Gândim prea mult, iar asta ne oprește ca să obținem ce ne dorim. Avem o oarecare rușine față de cei apropiați și vrem să fim perfecți pentru ei, nu pentru noi. Am vrea să rămână totul așa cum este acum, dar puțin mai bine, niciodată nu ne aflăm în prezent, da' doar în viitor ne gâmdim...și așa noi avem încercările noastre. Din păcate câteodată toate tentativele pe care le avem nu sunt destul de vizibile pentru cine vrem să știe, și asta din cauza că nu riscăm să spunem totul clar și încercăm să o dăm pe ascuns. Persoana cui vrem să ne exprimăm cuvintele este un fel de zeitate pentru noi, iar noi am fi genul băștinașilor din trecut, într-un cuvânt "orbi". Orice ar fi suntem egali, ca statut social poate că nu, dar ca obiective cam da, la fel că în șah, după joc regele și pionul se întorc în aceeași cutie. Mulți ar risca să fie cireașa de pe tort cu tot cu frișcă, dar gândirea lor este exact ca sensul vântului cum bate.