Masca lui Blake

Cap. 4

Vreau să vorbesc cu Mască, acum.

*

Acum nu mai ştiam şirul zilelor sau al orelor, nici măcar dacă e noapte sau zi. Locuiam într-o încăpere cu patru pereți, o uşă şi nici o fereastră. Într-un loc umed,  rece, cu o lumină slabă, un miros teribil de praf şi mucegai, dar şi de toaletă.

Am plâns suficient cât să inund o cameră, însă lacrimile s-au îngrămădit în obrajii mei calzi şi îmbujorați, altele coborând pe gât în jos.

Nu ştiam cât timp a trecut, însă hainele ude leoarcă, au început să se usuce, se mai simțea o umezeală în ele, dar erau aproape uscate, cert că au trecut câteva ore.

Nu eram sigură dacă de la răcoare sau de la apa rece, care se scurse din hainele mele sau în care am ațipit, tremuram de frig, iar fața mi-o simțeam caldă. Iar la aceste simptome se mai adăugau stările de somnolență şi strănuturi din abudență. M-au lăsat aici cu febră, udă şi nemâncată. Mă săturasem să țip, când nimeni nu mă aude, doar eu. Nu venise nimeni nici măcar să-mi aducă să mănânc sau să pună un cearceaf pe salteaua aceea împuțită, plină cu pete şi mirosuri urâte.

De ce trebuie să fiu eu întotdeauna diferită? Să mă încăpățânez ca un catâr şi să nu ascult lumea din jurul meu?

Pentru că sunt o pasăre liberă, iar ținută în captivitate acționează nebuneşte, moare fără să vadă cerul, lumina caldă a zilei.

Pleoapele îmi erau tot mai grele, starea mea de somnolență se aprofundă, nu reuşeam să-mi țin ochii deschişi. Îmi era şi mai frig, m-am înghesuit, pe betonul rece, cuprinzându-mi cu brațele genunchii.

"Eram în sfârşit acasă, la părinții mei, am deschis uşa cu nerăbdare, cu siguranță au fost foarte îngrijorați. Toți erau în sufrageria mare, au avut timp să redecoreze?

- Scumpo, câte griji mi-am făcut! Eşti bine? veni mama spre mine şi mă îmbrățişă, arăta mai bătrână, dar tot brunetă cu părul până la umeri, drept şi ochii mari albaştri, pe care i-am moştenit de la ea.

- Sunt bine, am zis eu, deşi nu mă simțeam aşa.

- Unde e tata?

- Aici sunt, micuța mea, îmi sărută obrajii. Tata rămase la fel, cărunt, creol şi cu un corp bine construit.

Surorile mele s-au apropiat de mine, acum observasem că toți erau îmbrăcați foarte eleganți.

- De ce sunteți îmbrăcați aşa?

- E ziua copilului lui Hailey şi Kyle.

- Ai născut?

- Da, îmi pare rău că nu ai fost aici, deja împlineşte un an.

Nu se putea întâmpla asta? Cum am reuşit să lipsesc atât, de fapt cât de mult am lipsit?

- Iubito, o sărută pe obraz pe Amber.

- Hh..ai un iubit!

- Mda, Clarissa, el e soțul meu şi îşi aşeză o mână pe burtică, iar el peste a ei, o să avem un copil.

Uau. Eram şocată! Începeam să respir din ce în ce mai greu. Inima îmi bătea cu putere. Mi-am pus mâinile pe cap, apoi pe frunte, transpiram.

- Unde e Sam? am mai avut glas să întreb.

- E aici, mi-l arătă mama, pe fereastra de la sufragerie, era acolo, Sam al meu, iar atunci a venit spre el o femeie, nu o vedeam foarte clar, doi copii i-au sărit în brațe, strigându-l tată. Era ciudat cum puteam să aud până acolo.