Masca lui Blake

Cap. 16

Nicio greşeală nu rămâne neplătită.

*

- Nu vrei să-mi faci viața mai ușoară, nu?

Am zâmbit.

- Dacă eu îți respect condiția și tu trebuie să-ți respecți promisiunea. Ai spus clar 24 de ore. Sau acum ai dat înapoi?

- Nu te lași, Clarissa. Ți-am mai spus că ești foarte încăpățânată?

- Nu știu dacă tu, dar mi s-a mai spus.

- De ce vrei să rămâi?

- De ce nu? Înainte să-mi un termen limită, ai spus că pot să stau în casa lui Jay până când i-au o hotărâre, acum că nu m-ai lăsat acolo și am venit aici, eu tot trebuie să iau o hotărâre.

- E nedrept să-mi cer asta, Clarissa. Știi prea bine de ce.

Nu voiam să insist, îmi doream oarecum să rămân aici, dar și el voia asta.

- Ce s-a întâmplat aici? Ți-ai vărsat furia pe săracele cărți? l-am privit tristă.

- Uf uf, ce mă fac eu cu tine? După tot ce puteai să spui, tu mă întrebi de cărți?

- Da, e păcat că a trebuit să îți verși nervii, pe care ți i-am provocat, pe toată camera, am privit eu în jur, dar mai ales pe biata bibliotecă.

- Nu știu cum să mă mai comport cu tine, Clarissa! Mă zăpăcești, acum vrei ceva, iar apoi te răzgândești.

- Am greșit amândoi, Blake. Însă nu trebuia să te dau la o parte, nu în felul acesta. Dar trebuie să ne gândim că faptele noastre, nu ne vor schimba doar viețile noastre, ci și acelora din jurul nostru. Ce facem cu Sam, Maya..fiul tău?

- Pfuu, tu chiar îmi pui nervii la încercare. E mai bine să pleci cu Erik, acum. Nu știu de ce încerci să complici situația. Spui că e o greșeală ceea ce s-a întâmplat între noi azi noapte, iar acum te întorci aici și flirtezi cu mine.

- Flir..flirtez cu tine? Cu ce ți se pare că am flirtat?

- Tu nu îți dai seama că nu poți să stai departe de mine? se apropie de mine, mă privea fix cu ochii lui aceia pătrunzători.

Așa era, nu puteam să stau departe de Blake, în prezența lui mă pierdeam. Toate simțurile îmi erau activate, îmi doream să-l sărut, să-l țin în brațe. Of! La ce te gândești, Clarissa!

- Poate..am zis eu cu o voce gâtuită. Dar trebuie să stau departe de tine! m-am întors, dar în zadar, pentru că deja eram în brațele lui puternice, care mă țineau strâns.

- Dar nu vrei.., buzele noastre erau la o distanță de cinci centimetri. Mă placi, așa cum și eu te plac pe tine. Te ascunzi, însă în zadar. Nu poți fugi de mine, îmi simțeam corpul ca un fulg, pluteam. Inimile noastre băteau în acel ritm accelerat, el își lipi și mai tare corpul de al meu. Și din instinct, l-am sărutat.

M-am lăsat din nou condusă de sentimente, prezența lui mă intimida, dar și mă făcea să-mi pierd mințile. Nu mă puteam abține, sentimentele mele erau mai puternice decât stăpânirea mea de sine. Buzele lui moi și ferme, îmi dădeau speranță, că totul va fi bine. Mi-am dezlipit buzele de ale lui, dar am rămas pe loc. Nu-l puteam privi în ochi, nu acum.

- Nu vreau și nu pot să stau departe de tine, dar trebuie. Blake,..

- Șhht, îmi puse degetele pe buze. Nu-ți lua rămas bun atât de repede. Mâna lui se strecură prin părul meu, mă trase mai aproape de el, sărutându-mă. Mâinile lui coborâră până peste coapsele mele și mă ridică, mi-am încolăcit picioarele în jurul lui. Ce era pe birou, ajunsese într-o clipită pe podea, iar în locul acestora, mă așeză pe mine, sărutându-mă cu pasiune. Focul dintre noi era pe cale să producă un incendiu. Nu aveam putere, nu în fața lui.