Cap. 13

9.6K 572 41
                                    

Nu e corect.

*

- Nu fii caraghios, dă-mi drumul! am insistat eu, pierzându-mă în privirea lui.

- Dar nu te țin, îşi ridică uşor colțul buzelor.

Aşa era, mă simțeam îmbujorată. Prezența lui mă afecta şi nu reuşeam să înțeleg de ce.

Blake îşi desfăcu cureaua.

- Ce..ce faci? m-am bâlbâit eu.

- Şi ce se presupune că fac?

- Te dezbraci! aproape că am țipat, eram exasperată.

- În primul rând, vreau doar să dezlipesc asta, scoase catarama curelei şi îşi legă la loc cureaua. Iar în al doilea, nu ți-aş face nimic din ce nu ți-ai dori.

- În visele tale!

- Poate, îmi trase el din ochi, dar în ale tale cu siguranță.

- Eşti un nemernic! Din cauza ta suntem în această situație!

Deşi nu era aşa, Sam mă adusese aici, iar povestea aceasta mă dădu peste cap.

Blake scoase din acea cataramă un fel de cartelă mică, ca şi cea de telefon, însă mult mai minusculă.

- Ce naiba e aia?

- GPS! Dar se pare că e inactiv, de asta nu ne-a găsit Sean. Nici măcar nu ştie unde suntem ci doar unde a rămas maşina.

- GPS? Serios?

- Da, cum crezi că pot fi găsit în cazuri de genul? Trebuie să fii precaut în afacerea asta, Clarissa.

- Cred că îi este uşor Mayei să te găsească!

- Nu vom fi găsiți, trebuie să o luăm din loc, se va întuneca şi vom rămâne blocați în pădure. Haide! o luă el din loc.

- Şi de o luăm prin pădure? Eram nedumerită de deciziile lui. Nu putem să mergem pe drumul de maşină?

- Trebuie să o luăm prin pădure, mergem spre nord, aşa vom ieşi din pădure.

- Nu e mai simplu pe drum? am insistat eu.

Se opri brusc şi se întoarse spre mine, iar eu am rămas pe loc, speriată.

- Clarissa, tu ai nevoie de o explicație pentru orice? Nu poți doar să mă asculți? Vik se joacă cu noi, speră că ne vom rătăci sau că vom fi atât de tâmpiți încât să mergem pe drum, iar el să ne salveze, vazându-ne ca pe o pradă proaspăt vânată.

- Nu! Vik nu ne-ar face asta.

- Atunci de ce ne-au lăsat aici?

- Pentru că tipul acela a fost furios pe ceea ce i-ai făcut!

- Chiar nu vezi realitatea.

- Vik nu m-ar lăsa să mă rătăcesc prin pădure.

- De unde ştii? Ce ai vorbit tu cu el? Ce a avut de împărțit cu tine?

- Nimic..am făcut ochii mari, pentru că îmi scăpase porumbelul.

Fir-ar Clarissa! Nu ai fi putut să nu comentezi şi să faci exact ca şi Blake? Nu, tu trebuie să faci mereu figuri.

- Nu nu, ai specificat clar că Vik nu te-ar lăsa pe tine să te rătăceşti prin pădure. De ce? El se apropie de mine şi mă prinse cu putere de încheieturile mâinilor şi mă trase mai aproape de el. În ochii lui se citea o furie uriaşă.

Masca lui BlakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum