Masca lui Blake

Cap. 34

Viu sau mort, Sam e soțul meu

*

Acum câțiva ani

„- Clarissa, mă strigă Olive, tipa blondă din gaşca lui Sam. Eu eram cea mai mică. Distracție plăcută! îmi trase ea cu ochiul.

- Mulțumesc!

Am ieşit cu toți la plaja lângă un lac, la câțiva kilometri de oraș. Iar Sam voia să mergem undeva, așa că ne-am urcat în mașină.

- Unde mergem? am insistat eu.

- E o surpriză, nu-ți ajunge să știi atât?

- Sam, ce fel de surpriză?

- Iubito, îmi sărută mâna în timp ce conducea, ai să vezi!

Eram de aproape 4 luni împreună și nu-mi venea să cred. L-am întâlnit întâmplător, iar apoi un străin a devenit cea mai importantă persoană din viața mea și cea mai prezentă.

- Ți-e frică să rămâi singură cu mine?

- Niciodată nu-mi va fi teamă de tine, Sam, asta pentru că tu îmi inspiri încredere!

- Dacă vreodată îți va fi teamă de mine, îți jur că am să mă urăsc!

Degetele lui s-au furișat printre ale mele, m-a strâns tare, dar în același timp, ferm. Pluteam de fericire în preajma lui. M-a făcut să mă îndrăgostesc de el zi de zi, descopeream ceva nou la el în fiecare zi. Era tandru, iubitor, cu simțul umorului, dar simțeam că undeva sub această mască se află și un om mai dur, pentru că așa era cu toți cei din jurul lui, asta dacă îl călca pe coadă.

Puteam să merg cu el oriunde. Deși la început nu-l agream deloc, asta pentru că era mai nesuferit, iar Hailey nu l-a plăcut din prima, de fapt nici acum nu-l place. Nu știu cum am ajuns să fim împreună, totul s-a petrecut atât de repede și parcă fără voia mea, poate așa e dragostea. Nu știu, nu am întâlnit-o până acum.

Am ajuns la o mică cabană, după ce am mers aproape o oră cu mașina.

- Bună ziua, domnule Harrison, spuse Sam către un domn trecut de 50 de ani, cărunt, potrivit ca înălțime.

- Sam, bine ați venit, ne zâmbi el și ne primi cu atâta drag.

- Bine te-am găsit. Ea e iubita mea, Clarissa.

- Clarissa, mă bucur să te cunosc, am auzit câte ceva despre tine, țin să recunosc.

- A da? am zâmbit eu, iar Sam ridică din sprâncene.

- A trebuit să mă laud și eu.

- Aici aveți cheia, când vă întoarceți e suficient să o puneți pe pervazul de la geam. Distracție plăcută!

Domnul Harrison îi înmâna cheia lui Sam, m-am așteptat să intrăm în cabană, dar nu a fost așa. Am făcut o plimbare lungă prin mica pădure, pe o alee, până am ajuns într-o pajiște luminată, soarele se reflectă în lacul uriaș din mijloc. Era de vis aici! O casă mică din lemn se zări imediat după ce am pășit pe pajiște.

- Îți place?

- E..e superb!

A urcat trei trepte până am ajuns pe terasa din lemn din fața casei, unde era un baldachin și două scaune din lemn. Sam a descuiat ușa cu ajutorul cheii. Era oarecum straniu să mergem într-o casă la marginea unui lac, înconjurat de pădure, însă era ceva diferit aici. Acest loc ne oferea o liniște profundă.