Masca lui Blake

Cap. 21

Destinul ne aduce împreună

*

Eram la petrecerea unuia dintre cei mai importanți clienți al lui Blake. Ținea această petrecere la o lună după Anul Nou, în fiecare an. Blake îmi povestise că mai participase o singură dată, împreună cu fratele lui.

Priveam în jur la ținutele elegante ale invitaților, toată lumea era galantă. Nu reuşeam să îmi dau seama dacă acele domnişoare, care îi însoțeau pe domnii înstăriți şi interlopi, erau soțiile lor sau doar domnişoare de companie. Păreau toate scoase din aceeaşi revistă. Sincer, aş fi putut scrie o carte cu tot ce am trăit până acum în aceste opt luni, dar atmosfera de aici nu aş fi putut să o descriu, dacă nu eram aici. Toată lumea se analiza, era precaută, atenți la gesturi şi vorbe, poştele erau înlocuite de pistoale ascunse, însă lăsate la vedere. Blake îmi zise că printre aceşti oameni se numără şi nume importante din gaşca interlopilor. Era un fel de reuniune a răufăcătorilor. Ceasul bătu ora 10 pm, se făcu o oră de când eram aici, aşteptam planul. Un singur gest de la Blake.

- Bună seara..

M-am întors spre el. Îl aşteptasem.

- Bună..seara, am fost uimită să văd o domnişoară la brațul lui.

- Nu mă aşteptam să te văd aici, Clarissa.

- Se pare că destinul ne joacă feste, Sam.

Era îmbrăcat într-un costum negru, o cămaşă albă şi un papion roşu, care se asorta perfect cu rochia lungă, tip sirenă a domnişoarei din stânga lui. Era blondă, cu ochii căprui, buzele cărnoase şi roşii, un pic mai înaltă ca Sam.

- Du-te şi ia-ți ceva de băut, vin şi eu, o rugă el pe domnişoară, asta pentru a ne lăsa singuri. Ea nu refuză şi se îndreptă spre bar.

Nu că aş fi geloasă, dar cumva mă râcâia gândul că tipa asta l-ar fi însoțit pe Sam şi la alte petreceri înainte ca eu să aflu de toate acestea.

- Am crezut că nu-ți plac blondele.

- Eşti geloasă?

- Sincer nu, doar curioasă.

- Curioasă?

- Sunt atât de fraieră încât să nu-mi dau seama dacă mă înşeli?

- Cauți motive? Ți-ai fi dorit să te fi înşelat eu primul nu?

- Nu! Nu e aşa, Sam.

- Dar cum e?

- Lucrurile nu mergeau atât de bine între noi ai simțit şi tu asta. Eu îmi asum ce nu a mers şi ceea ce am făcut.

- Clarissa, te-ai încurcat cu duşmanul..cu omul, care te-a răpit. Crezi că lui Blake chiar ii pasă de tine? Eşti doar una dintre curvele cu care se culcă şi apoi le ucide, pentru că ştiu prea multe.

Nu am reuşit să mă abțin şi i-am tras o palmă.

- Nu-ți permit să îmi vorbeşti aşa!

- Nu uita, Clarissa, că încă eşti căsătorită cu mine.

- Încă, dar doar deocamdată, pentru că vreau divorțul, am spus eu hotărâtă. Mă scoase din sărite de-a dreptul.

- Divorțul? Ah nu, râse el isteric. Tu chiar crezi că dacă faci asta Blake se va însura cu tine? Revino la realitate, uităte în jurul tău, nu eşti într-un loc obişnuit, dimpotrivă, aici toți sunt duşmani. Pentru ei nu există familie, prieteni sau soții. Ai greşit, plăteşti. Blake nu te vrea pe tine, ci pe mine, vrea să se răzbune pentru moartea lui Mark. Sânge pentru sânge..