Masca lui Blake

Cap. 25

Amazon, venim

*

Ivy era cu spatele la mine, iar eu eram surprins că a venit aici la această oră târzie.

- Nici nu am întrebat, se simți stânjenită, își puse mâinile în piept, când se întoarse cu fața spre mine, te deranjez?

- Nu, oricum nu prea am nici somn.

Fir-ar! Eram la bustul gol, mi-am luat repede o bluză ce am lăsat-o neglijată pe marginea patului.

- Vrei să vorbim despre ceva anume?

- Da, mă privea fix, iar atunci mi-am adus aminte de ea, Ivy adolescenta, inocentă și pură, dornică să-mi facă pe plac, am fost primul bărbat din viața ei, iar asta a contat probabil mult pentru ea, iar eu am fost doar un fraier, nu am prețuit-o, iar toate greșelile, pe care ea le-a făcut au fost oarecum din vina mea. Eu am împins-o și în brațele lui Will, iar acest gând îmi făcea sângele să fiarbă în vene. Și nu pentru că a fost a lui, ci pentru că ea nu-l învinovățește pe el, pentru că știe că Will a respectat-o, a iubit-o și a lăsat-o să fie fericită. În schimb eu am fost doar nemernicul care i-a călcat inima în picioare și a alungat-o, cu un copil în pântece, acel copil, care poate fi al meu. Cum o să-mi iert asta?

- Blake, șopti ea numele meu, trebuia să mă trezesc la realitate, nu mai pot să repar trecutul, nu acum când iubesc pe altcineva, dar nici nu pot să fug de el, de responsabilitatea mea de tată. Chiar dacă nu mai am cum să recuperez cei 6 ani din viața fiicei mele, îmi doresc să-i fiu alături de acum înainte.

- Spune, Ivy.

- Ești bine?

- Da, eram doar cu gândul în altă parte..

- Cred că a fost o greșeală să vin, vru ea să plece, dar eu am oprit-o.

- Nu, te rog, rămâi. Vreau să fii aici, vreau să vorbim, i-am dat drumul, pentru că mi s-a părut că o țin prea strâns de braț, nu voiam să-i fac vreun rău.

- Ok..sunt o idioată, cumva, am vrut să fiu aici, să-mi petrec timpul cu tine, mi-ai dat puțin lumea peste cap prin simplu fapt că te afli aici.

- Știu, îmi pare rău, dar așa a fost să fie, să aflu despre Abby.

Ne-am așezat amândoi pe marginea patului, exista o tensiune, poate pentru că nu eram sigur ce fel de sentimente mai avem unul pentru celălalt sau dacă e doar o iluzie, pentru că ne aflăm aici amândoi singuri și credem că lucrurile pot fi luate de la început. O iubeam pe Clarissa, eram convins de asta, dar mă îndoiam de ceea ce simțeam acum pentru Ivy, oare era iubire sau doar plăcerea de a o revedea, oare faptul că mi-a spus că Abby e posibil să fie fiica mea, are vreun amestec în amalgamul sentimentelor mele? Știam doar că sunt confuz.

- Vreau și eu să aflu cine e tatăl lui Abby, iar pentru asta voi vrea să faci acel test ADN, unde vrei tu, iar dacă se dovedește că tu ești tatăl..

- Nu vei scăpa așa ușor de mine, am spus eu hotărât.

- Sunt convinsă, dar mi-e teamă pentru fiica mea, Blake, tu trăiești mereu în pericol, știi ce s-ar întâmpla dacă Viktor ar afla că ai o fiică..ar putea să..

- Nu! am ridicat eu tonul, nu o spune, i-am așezat mâinile între ale mele. Atingerea mea o făcu să tacă. Nu va afla nimeni, până când Viktor este în libertate, după ce am să închei cu planul meu, îți promit, că voi fi aici pentru fiica mea.

- Nu promite ceva, ce nu ai să faci, Blake, își trase mâinile și se îndepărtă ușor de mine. Era absurd cum stăteam la distanță, când acum câțiva ani nu știam cum să fim cât mai aproape unul de celălalt. Dar timpul ne schimbă, acum priveam o Ivy puternică, lipsită de inhibiții, dornică să-și protejeze copilul de mine și de oricine ar încerca să-i facă rău. Dar tot simțeam că are nevoie de mine.