Masca lui Blake

Cap. 65

Nu-ți pierde niciodată speranța, fără ea ai fi singur.

*

După opt zile

- Eşti sigură că vrei să faci asta? Nu aş fi vrut să o întreb, însă era datoria mea de prietenă şi de soție a tatălui ei. Dacă el nu putea fi prezent, să o întrebe, am simțit că trebuie să o fac eu.

- Da, trase adânc aer în piept.

- Eşti superbă! am exclamat eu în timp ce ea a ieşit din baie. Rochia de mireasă în formă de A, albă, fără bretele, cu un corset în formă de inimă, era minunată. M-au dat lacrimile. Cât de repede trecuse timpul, iar azi Abby avea să se căsătorească. Deşi nu din dragoste ci pentru un plan de răzbunare.

- Mulțumesc! Of, Clarissa! mă îmbrățişă. Aş vrea să plâng cu tine, dar nu am nicio emoție, niciun sentiment. Vreau doar să se termine odată cu toate acestea.

- Abby, există şi o altă cale nu e nevoie să faci asta!

- Stephan nu va renunța la mine atât de uşor, am nvoie să fac asta.

Eu am tăcut, Blake nu şi-ar fi dorit ca această nuntă să aibe loc, indiferent de motiv.

- Clarissa, nu am avut putere până acum să vorbesc despre asta, iar unicul care ştie e Taylor. După ce am aflat că sunt însărcinată, am avortat, nu mi-am dorit un copil cu Stephan, nu am vrut să îl văd în miniatură. Eu cred că am făcut ce trebuie, acel copil nu avea niciun viitor cu un tată ca el.

Fu foarte dură când pronunță un tată ca el, ba chiar cu sete de răzbunare.

- Abby..

- Nu mă judeca, te rog.

- Scumpa mea, nu am de gând să o fac. Tu ai luat decizia asta pentru tine. Nu trebuie să te învinovățeşti. Un copil te-ar fi legat şi mai mult de Stephan, iar tu nu îți doreşti asta.

- Aşa e, nu părea prea convinsă de acest lucru.

Iar atunci am decis că e momentul să îi povestesc prin ceea ce am trecut şi eu când eram aproape de vârsta ei.

- Haide să ne aşezăm, am luat-o de mână şi ne-am pus pe marginea patului. Eram în dormitorul ei din casa lui John şi Ivy.

- Ce e?

- Când am rămas însărcinată, eu şi tatăl tău nu eram căsătoriți, ba mai mult eu eram căsătorită cu un alt bărbat, Sam. Asta e o poveste lungă, pe care ți-o voi spune cu altă ocazie. Ce vreau să-ți spun e că eu şi tatăl tău nu eram în relații foarte bune. Soțul meu murise, iar el s-a dat drept mort, după care a apărut de nicăieri. Asta pentru avea ceva de împărțit cu Vik. Asta e din nou o altă poveste. Însă eu am suferit enorm atunci şi în timp ce Blake era închis în puşcărie, am vrut să avortez. M-am gândit că ce viață va avea copilul meu lângă un tată ca el.

- E vorba despre Brook?

- Da, acum a-şi fi regretat că am făcut asta, pentru că Brook e totul pentru mine. Dar ce vreau să spun e că eu am vrut să-l păstrez pentru că îl iubeam pe Blake, acesta e motivul, pentru care m-am oprit. Tu nu-l iubeşti pe Stephan şi cred că ai motive bine întemeiate, de ai vrut să faci asta.

- Îți mulțumesc, Clarissa. Cuvintele tale mă ajută mult. În acest moment nu mă simt în stare să îți povestesc despre Stephan, dar îndată ce tot acest haos se va încheia, promit că am să limpezesc lucrurile.

- Vreau să fii fericită! Am îmbrățişat-o eu.

- În curând o vom avea pe Brook aproape.

- Eşti sigură că acest plan al tău va funcționa?