Cap. 46

4.1K 262 17
                                        

Fiecare experiență e o lecție de viață

*

- Cum merge treaba între tine şi Harry?

- Ah, trase ea adânc aer în piept şi se lăsă pe spate până căzu pe pat. Sunt irecuperabil de îndrăgostită!!

- Eşti nebună! am pițigat-o de picior şi m-am întins pe spate lângă ea.

- Nebună după Harry. Nu aş fi crezut vreodată că pot să fiu atât de îndrăgostită!

- Ai grijă..ştim amândouă cam cât timp te ține îndrăgosteala, e doar o flamă de câteva săptămâni. Şi Harry nu e tocmai oricare, e vărul meu. Nu vreau să fiu la mijloc!

- De data asta e pe bune...Harry e complet diferit de cum l-am cunoscut amândouă..când e cu mine, e tandru, respectuos, atent şi avem atât de multe lucruri de povestit. Ah!! scoase ea un țipăt. Cum poate să fie atât de perfect?

- Cred că sunt sigura rațională de aici!

- Păi şi tu eşti îndrăgostită de Josh, nu? Adică văd cum te uiți la el. E ciudat nu că amândouă suntem împreună cu băieții pe care i-am plăcut de atâta timp. E un vis împlinit!

- Da.. Tu ce simți..cum se manifestă dragostea la tine?

- Cred că exact ca la toată lumea, fluturi în stomac sau emoții, cum ai vrea tu să le spui. Ți-e dor mereu de el, te gândeşti la fiecare gest, pe care l-ați făcut. Îi simți întotdeauna mirosul pe hainele tale, în brațele lui simți că pluteşti şi că eşti în siguranță. Nu te saturi de el..să-l vezi, să-l simți, să-l săruți sau doar să-l ții aproape. Ştii şi tu toate acele lucruri.

- Da..

De fapt nu. Aveam acei flutur în stomac în preajma lui Josh, ba chiar sărutul lui măfăcu să plutesc, însă nu simțeam toate astea. Poate că nu acum era momentul, trebuia să aştept ca relația să decurgă.

- E ceva cu tine?

- Nu ştiu, m-am ridicat eu în fund, iar Ann mi-a copiat gestul.

- Ce e? Ştii că poți să-mi spui!

- Nu e nimic grav, doar că mă aşteptam să fie diferit..ştii între mine şi Josh.

- În ce sens diferit?

- Nu ştiu, aşa ca între tine şi Harry. Sunt fericită, dar am impresia că îmi lipseşte ceva.

- Brook, Josh ți-a făcut ceva?

- Nu! am ridicat eu tonul. De ce mă întrebi mereu asta? Josh nu a vrut să-mi facă rău nici atunci, a vorbit şi a acționat băutura în locul lui. Josh, chiar e un băiat minunat.

- Mă bucur, Brook. Nu mă înțelege greşit. Vreau doar să fii bine.

- Sunt!

- Mergem să vedem dacă pizza e gata?

- Da. E o idee bună.

Am coborât scările, mătuşa Kate era în bucătărie.

- Mamă, unde pleci?

- Ah, m-ai speriat, Ann. Trebuie să merg la muncă, ai mâncare în frigider, pizza e încă în cuptor. Tata va ajunge şi el mai târziu. Şi Brook, rămâi aici în seara aceasta. Am vorbit eu cu părinții tăi.

- Bine, mătuşă Kate.

- Mamă? Pot să-l chem pe Harry să ne uităm toți trei la un film? întrebă Ann, sfioasă.

Masca lui BlakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum