Masca lui Blake

Cap. 89

Și în final ne rămâne familia

*

~Clarissa~

Nopțile erau lungi fără Blake, mi-a promis că ne va aduce fiica acasă, dar îi voiam în aceeași măsură pe amândoi acasă. Simțeam mișcarea bebelușului în burtică.

- Va fi și tatăl tău aici când te vei naște.

Am tresărit la bătaia în ușă.

- Intră.

- Mă scuzați, doamnă Cole, nu am vrut să vă deranjez.

- Nu e un deranj, Axl, ești parte din familie.

- Vă mulțumesc. Știu că e târziu, dar vreau să vă vorbesc.

- Spune, ia un loc.

- Sunt bine, doamnă Cole, eu trebuie să mă întorc acasă.

- Acum?

- La dimineață, la prima oră. I-am spus tatei că nu pot să mă întorc până nu-l găsim pe domnul Blake, mi-a dat la dispoziție o săptămână, pe care deja am pierdut-o. Vrea să mă întorc urgent, susține că sunt probleme acasă. Are nevoie de mine.

- Ne vom descurca. Toți sunt pe urmele lui Blake, îl vor găsi, sunt sigură de asta.

Avea o alură tristă, nebarbierit, ciufulit și părea foarte obosit. Îl căutase zilnic pe Blake, iar noaptea stătea lipit de Brook, abia dacă dormea câteva ore pe noapte. Își dedicase totul familiei noastre, iar acum era rândul să o facă pentru Will, tatăl lui.

- Brook va fi bine.

- Știu. Vă mulțumesc!

- Axl, permite-mi să-ți dau un sfat. El acceptă printr-o mișcare a capului și îți ținti privirea spre mine. Când l-am cunoscut pe fostul meu soț, Sam, lucrurile au fost firești, au venit de la sine, iar apoi am încercat să le forțăm, să ne dorim fiecare altceva, deși a existat și dragoste. Dar când l-am întâlnit pe Blake, a fost ceva imposibil, m-a răpit și totodată mi-a furat și inima. Nu știu cum, dar am acceptat situația, pericolul și dragostea asta nebună ce ne-a unit. Iar apoi a venit Brook, când eram nepregătită..și ne-am descurcat. Ce vreau să-ți spun e, nu ca să faceți copii, deocamdată, am zâmbit amândoi, ci să vă trăiți dragostea, nu aveți de unde știi ce se va întâmpla mâine. Fiți sinceri unul cu altul.

- Vă mulțumesc. O iubesc pe Brook, enorm, mai mult decât mi-aș fi închipuit, mă doare sufletul că trebuie să plec, să mă întorc la realitate. Simt că acest vis al nostru se năruie.

- Și ea te iubește. Mi-am dat seama de acest lucru, din prima clipă când mi-a vorbit despre tine. Voi nu sunteți vinovați pentru acțiunile taților voștri, iar dacă e menit să fiți împreună sunt convinsă că așa va fi.

- Vă mulțumesc pentru amabilitate, doamnă Cole.

- Spune-mi Clarissa, și Axl, eu îți mulțumesc, nu știu ce ne-am fi făcut fără tine.

**

~Brook~

- Unde ai fost? l-am întrebat pe Axl, când a intrat în cameră.

- Să vorbesc cu mama ta.

- Ai aflat ceva despre tata?

- Nu, Brook..

- Trebuie să ne trezim la realitate? l-am întrebat eu, cu o urmă de regret în voce.

- Da. Trebuie să mă întorc în Bogota.