Nu-ți fă iluzii degeaba
*
- Îmi explică şi mie ce naiba se întâmplă aici? insistă Alison.
Steve mi-a dat drumul şi s-a îndepărtat de mine.
- Nu e niciun motiv de îngrijorare, zise el.
Eram atât de furioasă şi mă încercau şi alte sentimente, dar nu reuşeam să le deosebesc.
Alison se apropie şi îl sărută pe obraz pe Steve, iar el îi răspunse prin acelaşi gest.
- Ce faci Brook?
- Bine, Alison, mi-am înghițit saliva, încercam să-mi păstrez calmul. Tu?
- Tocmai ce am ajuns acasă, Harry?
- A plecat să o conducă pe Annie.
- Nu ieşim în seara asta? se linguşi ea pe lângă Steve. Mă bucuram că l-a lăsat în pace pe Josh.
- Nu prea cred, mâine am un examen inportant şi sunt cam obosit.
Abia peste câteva secunde am realizat că rânjeam ca o idioată.
- Şi unde e Josh? mă întrebă Alison.
- Josh?
- Da, nu sunteți împreună?
- Ba da, Steve îşi lua privirea de la mine. Am fost la o întâlnire şi tocmai ce m-am lăsat aici.
Ea zâmbi.
- Ce zici de o țigară? făcu ea cerculețe pe tricoul lui.
- Să ieşim în grădină, îi trase el din ochi.
M-am aşezat pe canapea. Unde era mătuşa Hailey. Mă simțeam ca a cincea roată la căruță.
**
Patru zile mai târziu
~Clarissa~
- Sunt curați! aruncă Taylor un dosar pe birou.
- Patronii sunt pensionari, zise Grayson, au deschis acest restaurant acum 20 de ani şi l-au lăsat pe mâna nepotului lor.
- Şi nepotul? a întrebat Blake.
- Nepotul e student la medicină în , doar când bunicii nu vor mai fi, va fi primi restaurantul. Momentan se ocupă cei doi pensionari de el.
- La naiba! lovi Blake cu pumnul în birou. Ne joacă pe degete simt asta. Facem parte din planul lor. E ceva putred la mijloc ce nu pot să înțeleg.
- Blake, pensionarii sunt doar nişte marionete în spatele cărora se ascund. Îi vom găsi până la urmă.
- Nu le ştim identitatea, am spus eu îngrijorată. Va fi greu să ne dăm seama. Poate că şi aceşti pensionari fac parte din clan şi nu doar din joc.
- Xander, veşti noi? întrebă Blake, Xander tocmai întrase în încăpere.
- Veşti noi, dar nu ştiu cât sunt de bune.
- S-a întâmplat ceva? m-am agitat eu.
- Tot ce pot să spun e că suntem foarte aproape se clan.
El aşeză pe masă un bilet, scris de mână, părea mai mult nişte mâzgâieli, poate erau ceva notițe. Nu înțelegeam prea bine ce scrie.
- Cum?
- Un tip a lăsat asta la bar, chelnerului, care era de serviciu. L-a învelit într-o bacnotă, dar mi-am dat seama că e ceva dubios. Aşa că l-am urmărit pe chelner unde a ascuns fițuica, deşi mi-a fost foarte dificil, pentru că era foarte meticulos şi atent în jur.
CITEȘTI
Masca lui Blake
Romance"Totul este despre cum l-am cunoscut pe bărbatul, care mi-a schimbat viața şi perspectiva asupra ei. Regulile lui nu sunt întotdeauna pe placul celor, pe care el îi protejează cu atâta sârguință. Însă aceste reguli m-au schimbat din momentul în care...
