Prietenia noastră înseamnă mai mult.
*
- Eşti nebună, Ann!
- Brook, stăm o oră şi venim. Până la urmă Harry e vărul tău şi dă o mică petrecere cum să nu mergi?
- Tu eşti cea, care vrea să meargă! m-am uitat cu subînțeles la ea, din mijlocul patului. Ea era în fața dulapului, încercând să-şi găsească o ținută.
- E vărul tău! insistă ea. Vrei să-l dezamăgim?
- Dezamăgim? Ann, nu putem merge, dacă află ai mei că am mers la o petrecere..bye-bye tabără.
- Nu o să afle!
- Serios? Şi dacă o sună pe mama ta?
- Îi vom spune mamei că mergem la Harry și că ne întoarcem într-o oră. Nu-ți face griji din cauza mamei, ea nu va spune nimănui nimic. În plus, ridică ea sprâncenele, apoi se întoarse spre oglindă ținând în mână o rochie galbenă, Josh va fi acolo..
Am aruncat o pernă spre ea, iar spre norocul meu, am și nimerit-o.
Annie era o tipă încântătoare, pe lângă gradul de rudenie și prietenia frumoasă dintre noi, o adoram. Era frumoasă, deșteaptă, îndrăzneață, era cel mai bun sprijin al meu. Părul ei brunet până la umeri, ochii mari verzi, pielea ușor bronzată. Dacă ar fi să spun ce înseamnă pentru mine, cel mai potrivit cuvânt ar fi soră.
- Nu-mi vine să cred că am acceptat, ne-am apropiat de casa lui Harry.
Eram îmbrăcată cu o rochiță de vară, bleumarin, cu bretele late, iar în picioare aveam nişte sandale gladiator, maro. Părul mi l-am lăsat pe spate, la insistențele lui Ann.
Ea purta un top alb, până deasupra buricului, o pereche de jeanşi scurți cu talie înaltă, avea nişte adidaşi albi, aceeaşi nuanță ca rucsacul de pe umărul ei drept. Rujul roşu de pe buze era singura pată de culoare. În schimb eu m-am dat cu un ruj nud.
Am bătut la uşă, Harry fusese prompt şi ne deschise. Ținea un pahar albastru în mână, ştiam prea bine de ce prefera paharele colorate, să nu se observe ce bea.
- Bine ați venit, ne zâmbi el. I-am sărutat obrajii şi am intrat, Ann continua să se holbeze la el.
Harry era un tip înalt, solid, semăna extraordinar de bine cu unchiul Kyle fizic. Blond cu ochii albaştri, din câte înțelesesem luase aceste trăsături de la bunicul din partea tatălui. Era întradevăr un băiat frumos, asta era cert, deşi nu am observat asta prea bine până când Ann a început să-mi povestească zilnic despre el. Era îndrăgostită de el, se vedea asta de la o poştă. Nu înțelegeam de ce nu îşi dau o şansă.
Eram în holul pătrat, din care am intrat întrat direct în sufrageria mare, coborând doar două trepte. Canapele cafenii erau aşezate față în față, iar pe peretele din stânga era televizorul. O masă din sticlă înghesuită de multe pahare şi sticle cu băutură. În partea dreaptă a încăperii urcai din nou două trepte, era o masă cu patru scaune, iar apoi bucătăria cu un mobiler crem. Vizavi de intrarea în sufragerie era peretele cu o uşă mare formată din cinci ferestre, care dădea spre grădină. Însă acest moment draperiile erau trase.
I-am zărit pe gemenii Alison şi Alec, care erau vecini cu Harry, însă nu frecventau aceeaşi şcoală cu noi. Steve, prietenul cel mai bun al lui Harry, stătea pe marginea canapelei, şuşotind cu Alison. Josh se apropie de noi, nici nu-l văzusem, probabil venise de la etaj.
- Gata! ridică o sprânceană spre Harry.
- Ce puneți voi la cale? interveni Ann.
- Nimic deosebit, luați loc. Ce vă aduc de băut? se oferi Harry.
CITEȘTI
Masca lui Blake
Romance"Totul este despre cum l-am cunoscut pe bărbatul, care mi-a schimbat viața şi perspectiva asupra ei. Regulile lui nu sunt întotdeauna pe placul celor, pe care el îi protejează cu atâta sârguință. Însă aceste reguli m-au schimbat din momentul în care...
