Masca lui Blake

Cap. 60

Nu ai de ce să te temi, voi fi mereu lângă tine să te apăr

*

Pe coridor am dat nas în nas cu Grayson, știam că bătălia nu se încheiase, iar ce e mai greu abia începea. Ținea în mână un dosar, privirea îi era umbrită, știam că nu are o veste bună.

- Grayson, cred că te-am făcut să aștepți, dar am fost să o văd pe Abby întâi.

- Nu e nicio problemă, Blake e aici?

- Nu și nu știu unde e. S-a întâmplat ceva? mi-a fost și teamă să întreb pentru că știam răspunsul.

- Aș vrea să vorbesc cu amândoi.

- E atât de grav?

Hailey, Kate, Sean, Kyle împreună cu cei trei adolescenți s-au apropiat de noi. Îmi era teamă de acest moment.

- Am găsit maşina în care Brook şi băiatul acela erau, am spus el aproape pe litere, era dificil şi pentru el să îmi spună.

Eu l-am fixat cu privirea aşteptând mai mult.

- Îmi pare rău, Clarissa, dar nu am putut face nimic. I-am găsit pe fundul lacului.

- Nu! Am țipat cât m-au ținut plămânii, deşi ştiam că nu era real, pielea mi se făcu de găină, auzind astea. Hailey şi Ann deveniră sprijinul meu fizic, le-am privit şi obrajii lor erau uzi. Nici nu am realizat că şi eu plângeam, intrasem foarte bine în rol. Harry s-a aşezat pe un scaun, sprijinindu-şi capul, Kyle era lângă noi, iar Sean nu se mişcă din loc. Băiatul, care era cu ei, Steve, dărămă câteva scaune de pe coridor şi ieşi în grabă afară, nu înainte să lovească cu pumnul peretele din dreapta. Harry îl urmă.

Îmi era imposibil să ascund adevărul în fața tuturor. Ştiam că Brook trăieşte şi e bine. Întrebarea mea era dacă şi Grayson e implicat.

- Eşti sigur? am zis eu printre lacrimi. Ai văzut-o?

- Neil mi-a confirmat, când am ajuns eu acolo deja nu mai erau. Dacă vrei să o vezi..

- Nu se poate! am continuat să țip.

- Te rog linişteşte-te, scumpa mea, îmi zise Hailey printre lacrimi. Kate se apropie de mine îmbrățişându-mă.

- Va fi bine!

Am stat întreaga noapte pe coridor, aşezată pe un scaun, fără să schițez nimic, încercam să par şocată, era atât de greu pentru mine să fac asta şi mai ales că Blake nu era aici. Îi simțeam lipsa atât de tare. Îl sunasem de aproapd 50 de ori, fără cauză de câştig. Dacă el aflase despre asta? Dacă el credea că Brook e moartă? Dacă a făcut ceva necugetat? Un gest de disperare! Îmi veneau în minte mii de dacă. Lumea din jurul meu era distrusă, toți erau şocați. Ann nu se oprise din plâns, ba chiar leşinase de două ori. Harry şi băiatul acela păreau atât de furioşi. Toți aveau o alură tristă, iar eu făceam parte din acelaşi peisaj. Am plâns o perioadă, iar apoi am devenit tăcută, toți credeau că sunt în stare de şoc. Am refuzat orice mi s-a oferit. Am reuşit să adorm preț de câteva secunde pe coridorul spitalului, m-am trezit buimacă atunci când am auzit în jurul meu gălăgie.

- Stephan! aproape că am scos un țipăt.

Sean şi Kyle îi țineau piept lui Stephan, Harry şi băiatul acela stăteau precum doi bodyguarzi în spatele lor.

- Clarissa, îmi spuse el când mă văzu, vreau să o văd pe Abby.

- Te rog să ieşi de aici până nu iese cu bătaie, îl amenință Sean.