Capitolul 6

3.3K 178 1
                                    

“Deci esti virgina?”

Aproape am scuipat bautura din cauza sincerei si, in opinia mea, insolemna intrebare a lui Harry. Mi-am mutat imediat privirea pe masa, putin uimita  ca ar pune o intrebare asa cruda. Si felul in care a zis-o asa normal, ca si cum ar intrebat ce fel de culoare mi-ar place.

M-am blocat pentru un moment, incercand sa-mi inghit apa. In orice caz, i-am simtit privirea intepatoare. Stia ca ma blocam. Nu a ratat nimic.

“Claire,” a spus, un ranjet remarcandu-se pe buzele lui, “raspunde-mi la intrebare.”

“Nu cred ca e treaba ta.” Am spus repede, ochii mei uitandu-se la mica cina. Mi-am tras jacheta mai strans pe mine inconstienta. Se simtea asa ciudat…nepurtand nimic pe dedesubt.

“Oh, ba e treaba mea.” Harry a raspuns, fara a mai fi amuzat..

“De ce nu putem avea o conversatie normala?” am incercat sa schimb subiectul.

Harry s-a aplecat mai aproape de mine, asa aproape, incat ii puteam simti parfumul. Am intepenit in scaunul meu, ochii mei intalnindu-i pe ai lui din greseala. “Esti virgina sau nu?” Harry a respirat intrebarea, suflarea lui ajungandu-mi pe langa fata. Socata, respiratia lui nu mirosea rau. Am inhalat-o fara un cuvant, ochii mei incapabili sa-i paraseasca pe ai lui. “Claire.” S-a mutat chiar mai aproape de mine, coatele lui fiind pe masa. I-am simtit genunchii lovindu-se de ai mei pe sub masa. “E o intrebare simpla. Nu e ca si cum ti-as pune o intrebare personala.”

Intrebandu-ma daca eram virgina sau nu nu era o intrebare personala?

“Pai pentru mine,” am raspuns intr-o soapta stransa, “este foarte personal.” Am stat pe locul meu, convingandu-ma ca spatele ma durea, cand realitatea era ca incercam sa stau departe de el.

“De ce nu poti doar sa raspunzi la intrebare?” Harry a ranjit din nou, ochii lui licarind ca un dracusor. “Nu esti virgina? Ce incerci sa ascunzi de mine?“ s-a intins peste masa, mana lui ajungand la mine. M-am impins de tot in scaun, ochii marindu-mi-se cand mana lui doar a cazut pe masa direct in fata mea. A ranjit larg cand mi-a vazut expresia. “Nu poti sa ascunzi nimic de mine. Pot vedea prin tine.”

“Si eu pot vedea prin tine.” Am ripostat repede.

“Oh, poti?” Harry si-a ridicat capul, ochii lui de smarald neparasindu-I pe ai mei. “Ce vezi?”

“Un intimidant.”

Ochii lui s-au largit – doar putin. Toata fatada confidenta i-a alunecat printre degete. Apoi am vazut totul, si mi-a dat asa un sentiment de satisfactie ca m-am regasit ranjind la el. Cand mi-a vazut ranjetul, oricum ,si-a recastigat calmitatea si in loc de asta parea interesat de ce aveam de spus.

“Un intimidant.” A repetat incet.

“Da, un intimidant – cineva care foloseste forta sau puterea pentru a dezavantaja sau a intimida pe cei care sunt mai slabi.” Mi-am incrucisat picioarele si am stat putin mai sus, foarte elegant la privirea uimita de pe fata lui.

“Domnisoara Manson, in sfarsit recunosti ca sunt puternica?” era randul lui sa ranjeasca la mine, fudulia lui intorcandu-se.

“In loc de a speria oamenii care sunt mai slabi,” i-am spus calm, “de ce nu te comporti ca un barbat onorat si sa te joci cu oamenii care se potrivesc cu puterea ta? De exemplu, am auzit ca faci … lucruri femeilor. Asta pare onorabil pentru tine?”

Nu parea derutat. “Am crezut ca pana acum ar fi trebuit sa realizezi ca nu imi pasa de onoare. Nu joc chiar dupa reguli.”

“Pot vedea.” M-am intrebat scurt unde ne e mancarea.

TwistedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum