Twisted

Capitolul 7

Harry s-a tras din sarutul dureros, si privirea din ochii lui m-a scuturat pana in miezul meu. Ochii lui erau intunecati-rasuciti. Apoi am realizat ca chiar ma uitam in ochii unei fiinte care chiar nu avea inima sau suflet. Ma uitam in ochii unui om, care avea piele ca mine si doi ochi ca mine; fundal avea fiecare caracteristica a unei fiinte umana. Dar spre diferire de mine, Harry avea intentii mult mai intunecate in viata. Se uita si se misca ca un om normal, da, dar in adancul lui, puteam vedea spatiul gol unde trebuia sa fie inima lui.

“Imi plac fetele care sunt voitoare.” Harry mi-a spus intr-un marait ragusit, mana lui incercand dintr-o data sa se strecoare pe dupa pantalonii mei. Am lasat un oftat, si am inceput imediat sa lovesc, incercand sa ii dau mana la o parte. Aveam un sentiment unde voia sa se duca. “Majoritatea baietilor spun ca le plac fetele care au un spirit de lupta in ele. Eu? Prefer fetele care se supun, fetele care se apleaca in fata celui conducator.” Apoi a spus sugestiv, “De ce depui asa de multa energie in a te lupta cu fata cand ai putea folosi acea energie in altceva?

Cealalta mana a lui ma tinea pe perete, si de asemenea si-a folosit pieptul pentru a ma impiedica din a ma mai misca. Apoi si-a folosit piciorul drept pentru a-l tine intre ale mele, desfacandu-mi picioarele dintr-o miscare rapida. Si mana lui, ca un paianjen galagios, incerca sa isi faca drum spre pantalonii mei. Practic.

Pana acum eram aproape de nervi. Mi-am aruncat intreg corpul in nebunie, aruncandu-mi mainile in jurul meu orbita, incordandu-mi mainile in pumni. Nu imi putea misca picioarele, de cand erau in jurul lui Harry. In orice caz, cand mana lui a incercat sa se duca in pantalonii mei, a trebuit sa o prind si sa incerc sa o indepartez.

Din pacate pentru mine, Harry avea muschi in brate, si parea ca nu lua un ‘nu’ ca un raspuns potrivit.

“Ce faci?” a fost tot ce am putut spune in acea voce isterica, vocea mea nefiindu-mi in control. Frica mi-a intrat in fiecare simt al meu. Ce facea?

“Te invat o lectie.” A fost tot ce a spus Harry, buzele lui aplecandu-se pentru a-mi atinge lobul urechii. Il puteam simti respirand acum.

Cea mai rea parte?

Ma simteam complet neajutorata. Nu am avut niciodata acest sentiment strain inainte. Toata viata mea am avut-o sub control. Totusi uite-ma aici, sub controlul lui Harry – dezbracata de propriul meu consimtamant. Si sincer, sa fiu vulnerabila ma inspaimanta. Ca orice altceva, era nou pentru mine, deci era normal sa fiu speriata.

“Da, esti complet vulnerabila.” A spus Harry, vocea fiindu-i ragusita in satisfactie. Am simtit, doar pentru a adauga sperieturii mele, l-am simtit pe el aducand lobul urechii mele in gura lui si l-a muscat delicat. Nu a durut, dar s-a simtit foarte bizar, si doar mi-a adaugat mai multa panica. “M-as putea obisnui cu asta.”

“Lasa-ma in pace!” m-a plans, tinandu-i mana afata din pantalonii mei cu mult efort. Mainile mele incepeau sa-mi tremure din cauza fortei care a fost necesara sa-i tin mana departe, desi nu se lasa deloc. “DA-TE DE PE MINE!”

Harry a raspuns ridicandu-si gura intr-o parte a gatului meu, prinzand pielea si sugand-o usor. Gafaiam acum, ochii fiindu-mi mariti si obrajii de un rosu aprins. Ce naiba facea?

Si lucrul trist?

Ma simteam obosind. Mi-am dat seama slab de planul lui. Nu isi folosea toata forta pe mine. Astepta ca eu sa-mi pierd energia.

Dar nu-i puteam lasa mana sa-mi intre in pantaloni. Si am folosit toata puterea care mi-a ramas, dar pana acum, puterea lui o invingea pe a mea. L-am auzit chicotind in pielea ma in timp ce incepea sa impinga inapoi, degetele lui atingandu-mi acum pielea de pe abdomen.

Oh nu.

“Te rog,” m-am inecat, peretii din camera apropiindu-se in jurul meu. “Te rog nu ma viola. Te rog, Harry! Nu fa asta!”