Twisted

Capitolul 22

“Fii o fata cuminte si stai aici, okay?”

Cu un sarut ferm si cu o atentionare gentila de o lovitura peste fund, Harry m-a eliberat si s-a indepartat. Dintr-o data ma simteam nepotrivit, asa ca am facut un pas instinctiv spre el, ca si cum l-as urmari. Ochii lui s-au indreptat spre mine, ferm, dar impaciuitor.

“Vin repede.”

Apoi a adaugat putin mai incet, “Nu ar trebui sa dureze mult.”

Apoi Harry parea ca avea o idee; si-a dat jos jacheta de piele si a pus-o pe mine. Cand greutatea a fost pusa pe umerii mei, puteam sa vad ca ranjea pentru el.

“Asta ca sa le aminteasca a cui esti.”

Se referea la oamenii lui, care stateau in cealalta parte a camerei. Erau patru, si parea ca se joaca un joc de carti.

Harry a furat un alt sarut rapid, mana lui mare strangandu-mi delicat gatul. Nu era o miscare ofensiva sau un gest; mana lui era moale pe pielea mea sensibila, degetele lui infasurand ferm lungimea gatului meu. Mainile lui erau destul de mari ca sa il acopere. Puteam simti privirea celorlalti oameni de la distanta, dar nu au zis nimic in fata liderului lor. Fata lui Harry arata mult mai bine acum, desi inca avea o urma de rana pe obraz. Oamenii lui stiau de absenta liderului lor si asta era prima oara cand il vedeau in cateva zile.

Harry s-a tras rapid, trimitandu-mi o privire scurta, si s-a intors spre usa. A pasit inauntru iar eu am ramas singura.

Imediat oamenii de la masa si-au reluat jocul. Stateam acolo neindemanatica, miscandu-mi picioarele, miscand jacheta incat bratele mi-au intrat in maneci. Chiar si cand am facut asta, manecile erau lungi, ascunzandu-mi mainile.

Intr-un mod ciudat, ma simteam mult mai in siguranta in aceasta jacheta. Aproape ca si cum o parte din Harry a ramas ca oamenii sa nu ma injunghie cu cutitul sau ceva. Poate ca sunt paranoica acum, dar eram intr-un depozit unde locuia banda lui Harry. Aveam dreptul sa fiu usor agitata.

M-am asezat pe un scaun din apropiere, scotandu-mi telefonul si umbland la intamplare prin el. Apoi mi-am amintit de Fran.

De ce nu m-a sunat? Inainte ma suna de 20 de ori pe zi si acum... nimic.

M-am uitat la barbati, stiind ca nu o puteam suna. Ar fi inconfortabil sa vorbesc stiind ca ei imi ascultau fiecare cuvant pe care il spuneam. Asa ca i-am trimis un mesaj prietenei mele, intreband-o daca era bine sau nu. I-am trimis unul si lui Kim, usor ingrijorata de unde statea ea. Sper ca inca e cu Niall...daca s-a dus inapoi la Zayn...

“...aparent sefu are ceva cu Antonio.” Am auzit un barbat murmurand. “Am auizt ca a trecut de doua ori pe aici si a dat niste informatii politiei.”

“Politia n-o sa faca nimic.” A raspuns altul ursuz. “Ce pot sa faca? O sa punem cateva gloante din capetele lor si o sa se duca inapoi in a fi niste caini flamanzi.”

“Nu ai vazut noul sef al politiei?” A intrebat primul barbat, vocea lui coborand usor.

“Da, am vazut-o.”

“A tinut un discurs la stiri cum ca o sa lupte impotriva oricarei bande violente de care da.” S-a oprit. “Parea destul de puternica.”

“E femeie. Ce poate sa faca?”

“A arestat unul din oamenii lui Vlad.” A inceput sa vorbeasca altul. “Am vazut. Era in vestul orasului. L-a interogat si apoi l-a imobilizat pe masina cu catusele. Tipa asta e buna.”

“Cred ca poate fi o problema.”

“Sefu’ o sa aiba grija de ea.” A sugerat primul. “Am mai avut oameni care au incercat sa reziste in politie inapoi. Femeia asta o sa fie moarta pana saptamana viitoare – o sa vezi.”