Twisted

Capitolul 17

“Ti-e frica de mine?”

“Nu..”

“De ce nu? Am mai violat femei, am mai condamnat oameni la moarte, si am insuflat frica in atatia oameni. Cum e posibil sa nu-ti fie frica de mine?”

Era frumos. Absolut frumos. Era tot ce puteam spune despre el. Zona din jurul nostru era de un alb stralucitor facut din nimic. Eram doar noi – eu si Harry.

Isi purta jacheta insemnata peste pantalonii largi, si mainile lui erau indesate in buzunare – tipic lui.  Parul lui era mai ondulat ca niciodata, raspandindu-se liber in parti, bucle mai putin ondulate care ii conturau fata.

Si era frumos. Nu stiam ce era. Era de parca prezenta lui avea un fel de aura in jurul lui.

“Nu mi-e frica de tine.” L-am reasigurat. Cum ar putea sa-mi fie frica de el intr-un loc ca acesta? Inima mea se simtea plina de bucurie. Il puteam vedea perfect; nu era pic de intuneric.

Nu era absolut nimic de care sa-mi fie frica.

Nimic.

“Te-as putea omori.” A spus Harry incet, ca si cum ar vorbi cu un copil. Ochii lui nu s-au dezlipit o secunda de ai mei. Privea fiecare expresie faciala pe care o faceam. “Te-as putea viola. Deja am atata control asupra ta. As putea pur si simplu sa controlez tot din jurul tau. As putea sa fac sa nu mai mananci cateva zile. Te-as putea pune intr-o cusca. Drace, te-as putea face sa ma satisfaci dupa cum vreau eu.” S-a oprit, sprancenele incruntandu-i-se cand a vazut ca intr-adevar nu exista pic de frica pe fata mea. “Cum e posibil sa nu-ti fie frica de asta?”

“Stiu ca nu o sa faci nimic din astea.” Am spus sigura pe mine.

“Cum stii asta?”

“Ai fi facut-o deja.”

“Am facut femei sa planga.”

“Stiu.”

“Am vazut femei care implorau pentru mila. Mila pe care nu au primit-o niciodata. Le-am vazut implorand la barbati care aveau familii. Sotiile lor credincioase s-au transformat in vaduve pustii peste noapte si copii lor si-au pierdut tatal.”

Gandul m-a deranjat , dar am raspuns “Stiu.”

Apoi Harry a spus, intr-un ton mai moale, “Am luat inocenta din multi oameni, Claire. I-am corput, le-am schimbat viata – pentru totdeauna.”

Frica se infiltra gradual in inima mea. Dar am ramas la locul meu, uitandu-ma fix in ochii lui Harry, si am spus, “Asta e tot ce ai stiut vreodata. Dar...” m-am oprit.

“Dar ce?” a intrebat Harry, facand un pas spre mine. Parea ca ezita sa se apropie de mine. Ma priveste in ochi precaut, ca si cum incerca sa isi dea seama de ceva in mintea lui.

Cu greu, am murmurat. “Mereu poti sa te schimbi, Harry.”

Harry s-a holbat la mine pentru cateva secunde bune.

Apoi a repetat “Sa ma schimb?”

Am aprobat din cap slab “Sa te schimbi.”

“Crezi ca pot sa ma schimb?”

“Stiu ca poti.”

Ochii lui s-au strans periculos, si dintr-o data, lumina din jurul meu se diminua. Curand, eram inconjurata de umbre rasucite, si Harry era doar o figura fantomica in fata mea. Frica m-a coplesit, si m-am uitat in jur frenetic, incercand sa-mi pastrez privirea pe Harry. Pielea mi s-a rasucit in lipsa de lumina. Intunericul coplesea totul.

“N-o sa ma schimb vreodata.” Vocea lui Harry era diferita. Rece. Distanta. Parea ca rasuna in jurul meu. “Crezi ca poti sa ma schimbi? Te inseli amarnic. Nu sunt un caz psihic care doar a avut un trecut dur, Claire. Nu ma plimb ca sa caut femei carora sa le fie mila de mine. Nu vreau mila unei femei.”