Twisted

Capitolul 15

In timp ce mergeam prin holul intunecat, mi-am plimbat mainile pe perete. Fiecare intrerupator pe care il gaseam, il aprindeam, lumina invelindu-ma inca o data. Am mers pe hol pana am ajuns la scari si le-am coborat cu grija. Casa parea stranie – prea liniste pentru confort.

Si sus, in dormitorul lui, Harry a adormit imediat. Eu nu am reusit sa adorm. Stateam acolo, treaza, holbandu-ma la tavan. Ma gandeam la asa multe lucruri. M-am intrebat cat de diferita ar fi fost viata mea daca as fi ramas in America. Dar tot imi aminteam cand am venit prima oara in Londra si cum m-am indragostit aproape instant.

Mai devreme a trebuit sa descarcam cumparaturile. Acum frigiderul era plin de mancare, la fel si camara. Am umblat prin bucatarie, uitandu-ma la intamplare la ce am cumparat.

Era adevarat ce am spus mai devreme. Locul asta nu mi se potrivea, deloc. Inca ma simteam in plus aici, uitandu-ma la peretii goi si simpli. Parea fara viata.

In timp ce ma duceam in sufragerie, am vazut praf pe cateva din mese si pe scaune. Ma intrebam cat de des folosea Harry chestiile acestea. Cand era singur, ce facea? Se ducea in camera lui si se culca? Macar avea vreun hobby?

Mi-am gasit telefonul si am dat drumul la muzica, pornind primul cantec pe care l-am gasit. Muzica proiecta prin spatiul gol din casa, ca un fel de sunet strain care nu se potrivea cu imprejurimile. M-am uitat in jur, tensionata, cateva momente, pana cand muzica avea efectul ei de calmitate asupra mea.

Si mergea.

Am udat o carpa pe care am gasit-o in dulap, si arata de parca nu a mai fost folosita un timp, si am inceput sa sterg praful de pe tot ce gaseam. Gand praful a disparut, m-am dus in bucatarie si am inceput sa fac prajituri.

Acum, crezi ca era ciudat ca eu sa fac prajituri in casa lui Harry, nu? Dar nu prea imi pasa de asta. Doar m-am gandit la prajituri – si am decis sa fac. Ma intrebam daca lui Harry ii placeau prajiturile. Daca nu-i plac, inseamna mai multe pentru mine, nu?

Am cautat o reteta obisnuita pe telefon, scotand toate ingredientele de care aveam nevoie. Odata ce am gasit untul de arahide, am decis sa fac prajituri de arahide. Erau preferatele mele, oricum. Muzica a continuat sa cante de pe telefon, iar cantecele se schimbau intre ele. Nu am fost niciodata o fata careia sa-i placa un singur gen de muzica; imi placeau de toate, intr-o anumita masura.

Si am inceput sa fac magia.

Am facut tot aluatul si am cautat o foaie de prajituri. M-am panicat un moment cand nu am gasit niciuna, dar am gasit una langa frigider intr-un dulap. In orice caz, in timp ce ma uitam la ea, eram sigura ca trebuia sa o spal. Doar sa fiu sigura. Si imediat ce era spalata si uscata, am inceput sa fac forme rotunde din aluat, punandu-le ingrijit pe foaie. Cu toate astea, murmuram usor odata cu muzica.

Mi-a luat cateva momente ca sa-mi dau seama cum functioneaza cuptorul. Eram asa obisnuita cu cele noi, incat acesta nu parea deloc nou. Dar cu toate astea, am descoperit, si doar trebuia sa astept pana cand ajungea la temperatura potrivita.

“N-am nevoie de nimic,” am spus usor peste cantec. “decat un moment bun. Cum sa rezist? Nu caut nimic, decat un moment bun, si nu se face mai bun decat acesta.” Chiar am chicotit putin in timp ce fredonam partea cantata la chitara si am fost intrerupta cand cuptorul ca facut un clinchet cand a ajuns la temperatura potrivita.

Am pus cu grija prajiturile inauntru, simtind caldura intensa radiind din marginile cuptorului. Am setat un cronometru in timp ce imi stergeam mainile, simtindu-ma de parca am realizat ceva.

Am spalat toate vasele pe care le-am folosit, vazand ca Harry avea o masina de spalat. Nu era chiar plina cand am pus totul in ea, asa ca am decis sa nu o pornesc inca.