Twisted

Capitolul 19

“O sa fie inconstient cateva ore.” Mi-a explicat Louis scurt, ridicandu-se de pe marginea patului lui Harry. A oftat greoi, potrivindu-si jacheta. Arata stresat; aproape ingrijorat cu adevarat de starea lui Harry. Oare ii pasa lui Louis de Harry? Cei doi nu par apropiati, dar m-am gasit intrebandu-ma daca lui Louis ii pasa cu adevarat de Harry.

Imediat ce Louis l-a gasit pe Harry, a intrat in actiune. Aparent mama lui Louis e asistenta, si el a invatat cateva lucruri de la ea. Avea tot felul de medicamente ca sa trateze in situatii ca astea – i-a curatat ranile lui Harry, si avea tone de calmante pentru  Harry cand se trezea. Louis nu prea a explicat fiecare lucru care i s-a intamplat lui Harry, dar judecand dupa privirea ingrijorata de pe fata lui, m-am gandit ca , conditia lui Harry era destul de serioasa.

Era putin mai serioasa de atat. Prin asta, vreau sa spun ca Louis a trebuit sa arunce o groaza de serveturi pline de sange.

Cand Louis l-a ingrijit pe Harry, am stat in pragul usii tacute. Inca imi imaginam sangele din jurul lui Harry. Inca ii puteam vedea ranjetul micut si neglijent din care curgea sange.

Nu as uita niciodata asta.

“Tu...aproape ai murit.”

“Cui ii pasa?”

Am tresarit putin cand Louis mi-a pus mana pe umar, aducandu-si in sfarsit ochii lui albastri si sumbrii spre mine. S-a uitat la mine greoi cateva secunde pana cand a spus, “L-ai salvat, stii.”

Nu am spus nimic cand Louis s-a uitat la mine. In final s-a indepartat de mine si a iesit din camera.

Apoi am spus, “Nu puteam sa-l las acolo.”

A aprobat din cap in raspuns. “Pai, nu cred ca ar fi fericit daca ai pleca. Asa ca te-as sfatui sa stai aici.” Nu parea dur sau fara inima, parea nonsalant. “O sa incui totul, pentru orice eventualitate.” In timp ce l-am auzit iesind, l-am auzit mormaind pe sub nas “O sa gasim bastarzii astia. Sunt ca si morti.”

Si apoi eram doar eu si un Harry inconstient.

M-am uitat la el cateva secunde, neputand sa imi mut privirea. Capul ii era intins pe perna si mainile ii erau asezate in fata lui, atarnand moale – fara viata. Parul ii era dezordonat si ciufulit, aratand ca un dezastru, si fata ii era palida din cauza ranilor. Louis i-a dat tricoul lui Harry jos mai devreme, dezvaluind taieturi adanci in pielea lui, cel mai probabil din cauza tarsaiturii pe pamantul dur. Louis a incercat sa i le coase, dar nu a putut sa o coase pe fiecare. Si erau atat de multe.

In orice caz, odata cu taieturile veneau si vanataile monstruoase. Nu erau genul de vanatai pe care le aveai cand te impiedicai sau cand te loveai de ceva – erau de o culoare mov inchisa, si erau mari. Erau asa intunecate incat aproape aratau negre. Si nu erau doar una sau doua – pareau ca erau peste tot unde imi fugea privirea. Defapt imi aminteau de petele unei girafe.

Nu stiu de ce, dar aproape ezitam sa ma apropii de el. Louis mi-a spus ca Harry va fi inconstient cateva ore, dar inca ma simteam incomod.

Chiar si cand e inconstient are efect asupra mea.

In timp ce stateam pe marginea patului, ii puteam auzi bataile moi ale inimii, aproape inauzibile. Acesta era singurul lucru pe care il puteam auzi; tot restul era o liniste stranie. Nu imi puteam lua ochii de pe privelistea groaznica din fata mea.

Harry arata rau.

Nu. Nu arata rau.

Arata teribil.

Nu am mai vazut pe nimeni aratand asa – cel putin nu in viata.

Ochii mi-au calatorit spre mana lui, vazand bandajul ce ii inconjura ferm incheietura. Cuvintele lui Louis imi rasunau in minte.