Twisted

Capitolul 24

Cand ne intorceam la vila lui Harry, am vazut cateva masini parcate. Mi-am mijit putin ochii ca sa vad mai bine, dar puteam sa vad cu coada ochiului cum mainile lui Harry se incordau pe volan.

“Harry.” Am spus incet. “Cine e aici?”

El nu a raspuns, dar maxilarul i s-a incordat iritat. Am parcat masina, trecand pe langa o corveta de argint. Am vazut doi barbati luptandu-se sa duca o cutie in garaj, si am auzit usa trantindu-se langa mine cand Harry a iesit. Am privit cum Harry a tipat la ei, ochii lui verzi strangandu-se, si nu prea arata fericit sa ii vada. Ma intrebam daca ar trebui sa ies, dar apoi am vazut alti doi barbati carand alta cutie in spatele celorlalti. Imediat mi-am dat seama ca erau oamenii lui Harry; nu erau oamenii lui Vlad care voiau sa ne omoare.

Simtind ca nu era niciun pericol, am iesit din masina, trecandu-mi mana prin parul meu inca umed. Aerul parea dintr-o data mai rece, si tremuram incet din cap pana in picioare.

“Scuzati-ma, domnisoara.” A spus o voce in spatele meu, si m-am dat intr-o parte iar barbatul a trecut pe langa mine carand o cutie mai mica. Am ridicat o spranceana.

“V-am spus sa faceti asta intr-o ora!” L-am auzit pe Harry dinauntrul vilei. Am mers inauntru ezitand, vazand un morman de cutii langa scari. Harry s-a napustit asupra primilor doi barbati, si l-am vazut tinandu-l pe unul de gulerul tricoului. “Ce dracu mai faceti aici?”

“N-nu stiam ca ea avea asa multe lucruri.” S-a balbait barbatul in stransoarea lui Harry. “A-ati spus sa aducem tot si asa am facut.”

Cine era ‘ea’?

“V-am spus sa aduceti lucrurile de care avea nevoie.” Harry i-a certat dur, aruncand barbatul intr-o parte. A exhalat tare, fiind inca cu spatele la mine. “Pai, scoate toate cutiile. Nu te mai holba la mine – fa-o.” Barbatii au fugit ca niste papusi speriate, luand celelalte cutii. Ceilalti barbati care carau cutii le-au pus inapoi in morman, incercand sa nu para tulburati de furia lui Harry.

“Harry?” Am intrebat, atragandu-i atentia. Fata lui s-a calmat, desi isi masca expresia in timp ce ochii lui verzi intunecati au vazut corpul meu tremurand. “Ce sunt astea?”

“Astea sunt lucrurile tale.” Harry mi-a spus incet.

Am inghetat. “Din apartament?”

“Da.”

Ochii mi s-au marit, socandu-ma. “De ce mi-ai adus toate lucrurile?”

Harry a facut un pas spre mine, capul lui inclinandu-se usor. “Te muti cu mine.”

“N-nici macar nu m-ai intrebat!” Am protestat repede, uitandu-ma peste cutii. Astea erau lucrurile mele? “Nu poti sa te duci in apartamentul meu si sa iei tot si sa le aduci aici! Nici macar n-am vorbit despre asta.”

“Nu e nimic de vorbit.” Harry a spus calm. “Te muti cu mine si asta e definitiv. Nu ma supara, Claire. Deja sunt nervos.”

“Nici macar nu mi-ai cerut parerea.” I-am ignorant avertismentul. “Daca nu vreau sa ma mut cu tine?”

“Draguto,” A ranjit Harry, venind langa mine, “ai uitat ca nu ai dreptul sa spui nimic?”

M-am dat in spate, frica amestecata cu furia trecand prin mine. Eram asa furioasa ca mi-a luat toate lucrurile si le-a adus aici! Nu voiam sa locuiesc aici; casa asta ma ingrozea si ma descuraja, si cu siguranta nu voiam sa locuiesc constant cu Harry. Nu prea stiam ce simt pentru el acum, dar chiar imi placea apartamentul meu. Era ca acasa pentru mine.

“Deja am vorbit cu proprietarul tau.” A continuat Harry. “Apartamentul nu mai e al tau.”

“Nu pot sa cred ca ai facut asta.” Am spus incet, strangandu-mi ochii. “Deci de-asta m-ai dus la lac? Nu voiai sa iti petreci timpul cu mine – doar aveai nevoie de o distragere?”