Twisted

Capitolul 25

“Multumesc, Eleanor.” I-am multumit prietenos brunetei, uitandu-ma la reflexia mea cu un zambet. “Arata foarte bine; ai facut o treaba buna.”

“Iti iubesc parul asa.” Mi-a spus, intinzandu-se ca sa iti treaca mana prin parul meu mai scurt. “Chiar te face sa arati mai tanara, stii? Mai plina de viata.”

Mi-am trecut mainile ganditoare prin parul meu mai scurt, fiind uimita de noul sentiment. Inainte, parul meu cadea simplu peste umeri – acum desfacut imi atingea barbia, lovindu-se usor la varfuri. Imi simteam capul mult mai usor, si cum a spus Eleanor, chiar ma simteam cu cativa ani mai mica. Mama credea ca trebuia sa ai parul lung ca sa ai de ce sa ‘ai grija’, ca si cum era un fel de lectie de responsabilitate. Pentru ea, totul era un fel de lectie de viata.

Am chicotit putin. “Eu nu stiu cum sa-mi prind parul.”

“Lasa-ma sa-ti arat.” Desigur, avea un raspuns la asta. Am invatat ca Eleanor stia totul despre genul asta de lucruri, pentru ca a fost model. Imediat a inceput sa imi perieze parul, strangandu-l la spate. S-a oprit, tinandu-mi parul intinzandu-se dupa o panglica rosie. Cu aceasta mi-a legat parul slab, si multe suvite scurte imi cadeau libere, dar imi placea. Nu era perfect ingrijit, si il iubeam. Aceasta coafura era mult mai diferita fata de cea cu care am fost obisnuita – coada frantuzeasca. Cu acea coafura, nu era o suvita de par nelalocul ei.

Ca viata mea, era structurata – ferma. Putea exista doar intr-un singur mod.

Dar aceasta coafura putea fi oricum.

Radiam in timp ce am tras panglica pe care mi-a pus-o Eleanor in par, eliberandu-l. Mi-am intors capul putin ca sa ma uit la sovita de par care ma lovea din spatele capului. Cine stia ca daca ai parul asa scurt e…distractiv?

“Acum vreau sa ma tund.” A glumit Eleanor, trecandu-si mainile prin pletele ei lungi.

“Parul tau arata splendid.” I-am spus, si asta m-a facut sa ma opresc, zambetul disparandu-mi. asta mi-a amintit de clipele in care ma duceam la filme cu Fran si celelalte doua fete.

Nu prea mi le mai aminteam, pentru ca s-a intamplat cand Fran si cu mine am devenit prietene bune.

Am oftat cand m-am gandit la ea. Inca nu mi-a raspuns la mesaj. I-am trimis mai multe mesaje, ingrijorandu-ma de starea ei, dar nu mi-a raspuns la niciunul.

Vorbind de lup…

“Cum mai e Kim?” Am intrebat, ochii mei intalnindu-si reflexia inca o data. Fara sa imi dau seama am atins suvita de par de la spate.

“A plecat.” A murmurat Eleanor.

M-am intors, incruntandu-ma. “Cum adica a plecat?”

“Niall a lasat-o sa plece.”

Usurarea a trecut prin mine. Cand a spus plecat, am crezut ca voia sa spuna ca Kim era moarta.

Dar…Niall a lasat-o sa plece?

“Chiar?” Am respirat, luata prin surprindere.

“In general baietii nu ‘pastreaza’ fetele.” Mi-a spus Eleanor, atingandu-si rochia de satin cu degetele. “De obicei gasesc o fata pentru o noapte – cel mult o saptamana, si apoi le lasa sa plece.”

“Pe noi nu ne-au lasat sa plecam.”

Eleanor si-a curatat gatul incet, strangandu-si parul lung intr-o coada inalta. Suvite intunecate ii gadilau trasaturile moi si gentile, si ochii ei nu se uitau la mine. “Louis nu m-ar lasa niciodata sa plec.”

Ochii mi s-au impietrit. “Pai asta –“

“ –chiar si daca ar face-o, nu as pleca.” Ochii ei i-au intalnit pe ei mei, si puteam sa vad determinarea din ei. Ma uitam la ea. Stia ca Eleanor il iubea pe Louis. “Tu l-ai parasi pe Harry?”