Capitolul 20

3.1K 163 6
                                    

“Si ai tinut o arma?” A repetat Eleanor, ochii ei marindu-se comic. Mainile stateau nemiscate pe genunchii ei si corpul ei fragil s-a relaxat pe spate, parul ei lung ca o cascada cazandu-i peste umerii ei delicati. Purta o rochita larga de vara, si a adaugat o floricica alba intr-o parte a parului ei. Cu alte cuvinte, fata arata pur si simplu adorabil.

Am aprobat din cap, simtind un strop de mandrie in timp ce aproape terminasem sa-i spun ce s-a intamplat. Au trecut doua zile de la noaptea cu Harry. In aceste doua zile, l-am ingrijit pe Harry surprinzator – asigurandu-ma ca isi lua pastilele si ca sta in pat. El chiar a renuntat sa incerce sa mearga dupa acea data, cand il durea. In general era morocanos cand se trezea, dar imediat ce lua pastilele, se purta ciudat. Vorbeam – da, vorbeam – schimband povesti ici si colo. Initial am crezut ca el spunea tot felul de informatii din fundal despre el, dar am realizat ca defapt eu eram cea care vorbea mai mult.

Harry statea intins acolo, ascultand fiecare cuvant pe care il spuneam. Aproba din cap de cateva ori ca sa imi arate ca asculta cu adevarat. Era asa ciudat, sa-l vad asa. Stiam ca erau doar efectele pastilelor, dar sincer, il preferam pe acest Harry decat pe cel rece si distant pe care l-am intalnit prima oara.

“Am cumparat un peste,” i-am spus intr-o zi, si mainile lui erau infasurate strans in jurul meu ca sa ma tina lipita de el. De fiecare data cand lua pastilele, mereu avea o mana pe mine, ori pe umar ori pe brat. “Cred ca se numea guppy. Femeia care vindea pesti mi-a spus ca acel peste era nevinovat – mi-a promis ca acel peste era diferit. Cred ca imi amintesc ca guppy erau tipul de pesti care mancau alti pesti daca erau in acelasi acvariu. Oricum, am cumparat acest peste-inger acum ceva vreme, asa ca am avut grija sa cumpar alt peste nevinovat pentru reputatia pe care o aveau. Oricum, in sfarsit, m-am dus acasa cu pestele si l-am pus intr-un acvariu. In prima zi, cand m-am uitat in acvariu, pestele meu inger nu mai avea un ochi.”

“Un ochi?” Harry a repetat incet, ridicandu-si sprancenele.

Am aprobat din cap, zambetul meu disparand la acel gand. “Si cand m-am intors urmatoarea zi, pestele meu inger nu mai avea niciun ochi.”

“Deci a ramas fara niciun ochi?”

“Da. Cand m-am uitat la el a treia zi, pestele meu inger era numai oase. Eram asa nervoasa atunci incat am scos pestele guppy afara cu o plasa, l-am dus afara, si l-am injunghiat cu o crenguta intruna. Apoi l-am ingropat sub niste pietre sau ceva.” Harry a ras, si nici eu nu ma puteam abtine. Inca imi aminteam cum am dus pestele afara. Eram asa nervoasa pe ce a facut acel peste pestelui meu inger.  Presupun ca eram nervoasa si pentru ca femeia m-a mintit cand mi-a spus ca pestele era nevinovat. Mereu am crezut, doar un gand copilaresc, ca locuinta mea era bantuita – ca spiritul nervos al pestelui inca ratacea, jurand ca se va razbuna pe mine pentru ca l-am omorat.

Asta a fost singura data cand am facut ceva pe departe bizar – in sensul nebunesc. Normal eram un copil tacut, pastrandu-ma ca sa dau ce-i mai bun ca sa am cele mai mari note in orice. Desi tanjeam sa ma duc afara si sa ma joc majoritatea timpului, parintii mei insistau sa perfectionez tot ce aveam nevoie. Prima oara, era scrisul meu de mana ‘oribil’, apoi era ca nu puteam sa pronunt ‘r’-ul, mereu era un lucru dupa altul .

Puteam sa vorbesc timp de cateva minute, non-stop. Nici nu trebuia sa ma gandesc ca il plictiseam pentru ca asculta fiecare cuvant pe care il spuneam. Nu ma puteam abtine, ma simteam relaxata. Majoritatea timpului el nu ma lasa sa ma misc, dar imediat ce ochii i se inchideau si respiratia i se ingreuna, eram in stare sa ma desfac din bratele lui.

Era asa diferit fata de felul in care ma obisnuisem eu. Harry Styles cel rau si cel mare era...uman.

Louis trecea in fiecare zi sa-l verifice pe Harry. A spus ca Harry se vindeca perfect si ca ar trebui sa fie bine in jur de o saptamana. Mi-a spus sa continui sa-i dau pastilele. A verificat si casa – nu stiu pentru ce – si azi m-a surprins cand a adus-o pe Eleanor in vizita.

TwistedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum