Te-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă viața ta ar lua o întorsătură la 180°? Cum ar fi dacă nu ai avea habar pe cine să crezi şi să nu mai poți face diferența dintre real şi ireal? Exact asta este povestea lui Nyan. O fată care nu are nici o vină c...
Încep să plâng şi mă uit la ceas. Era 7:45. Îi aud pe părinții mei cum deschid uşa şi placă la serviciu.
Dau plapuma la o parte şi mă pun pe marginea patului punându-mi mâinile în cap şi coatele pe genunchi.
Eu: -Ce se în tâmplă?
Ce e cu mine? De ce mi se întâmplă astea? Doamne... Trebuie sa aflu mai multe despre Jean, Yukine şi acea lume. Şi despre...
Sunt întreruptă de o senzație ciudată. Ridic capul şi văd acea umbră cum stă în fața mea la vreo 2 metri de mine.
acea umbră... Pfff. Vorbeşti de lup şi lupul la uşă.
Aici e la modul propriu zis al expresiei deoarece chiar este în tocul uşii.
Ne holbăm una la alta. Aştept o mişcare din partea ei pentru a şti ce să fac.
Stăm aşa cam 5 minute. Aceasta pleacă. Înainte să o urmez iau o cruciuliță din dulap şi o pun la gât. Mă duc după acea "umbră", aşa cum o numesc eu şi ajung în sufragerie.
Când intru în cameră umbra despăru-se. Răsuflu uşurată dar senzația de răcoare de pe şira spinării e mai puternică. Inima îmi sărea din piept. Eram sigură că e în spatele meu.
Mă întorc şi ce să vezi. Chiar este acolo. Fiind la doar 10 centimetri distanță de fața mea o puteam vedea mai în detaliu. Era complet neagră. În întunericul feței ei puteam vedea nişte ochii negri, lucioşi, care nu arătau nici un semn că pupila şi irisul ar exista. Fața ei nu arăta nici o expresie.
Nu ştiu dar pare să poarte o rochie la fel de negră ca pielea ei.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Umbra îşi apropie mâna de gâtul meu cel mai probabil vrând să mă prindă de el dar se opreşte la vreo 5 centimetri de pielea mea. Îşi pleacă capul şi se opreşte în dreptul criciuliței. Sunt paralizată din cauza fricii.
Face câțiva paşi înapoi şi se întoarce cu o viteză de 10 ori mai mare izbindu-se de mine. Închid ochii înainte să de lovească de mine. Aceasta dispare.
Mă uit speriată în jur. Controlez toată casa pentru a fi sigură că nu mai e pe nicăieri.
Parcă s-a evaporat...
Este ora 13:32. Manânc de amiază şi mă duc să citesc ceva.
Înainte să mă duc în camera mea merg până la baie deoarece mă ustură groaznic ochii.
Sunt în baie şi am fața toată udă. Mă uit încruntată la cearcănele uriașe. Oftez. Îmi pun mâna la piept pentru a simți cruciulița care, cred, mi-a salvat viața.
Mă cuprinde teama când în locul ei simt alt lănțișor. Mă uit iar în oglindă şi am lănțişorul primit în dar de la naşa mea de crăciun.
