Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Subacoperire

Merg împreună cu Ray şi Yukine acasă.

E noapte, înfuneric şi mai şi bate un vânt cam rece.

După o discuție de o oră în care l-am lămurit pe roşcovan de tot ce se întâmplă acesta a spus că mă va ajuta.

La ce? Păi nici eu nu ştiu şi din câte observ şi eu nici Yukine nu ştie ce să facă. Doar improvizează.

Sunt între cei doi băieți care vorbesc non-stop. Dacă l-ar vedea acum cineva pe Ray ar zice că e nebun. Pare că vorbeşte singur, eu fiind practic în lumea mea.

Mergem pe străzile goale din oraş care sunt luminate doar de stâmpii de iliminat.

Yukine: -Deci de acolo şti să te bați.

Ray: -Dap. Am facut 6 ani de judo.

Yukine: -E ok, dar tot nu se compară cu cei 50 ai mei de antrenament.

Ray: -Eşti cumva nebun?

Yukine începe să râdă cu poftă.

Mi se pare că, în ultima vreme, este mult mai deschis, mai sociabil, relaxat. Se comportă mult mai... natural...

Îi ascult pe doi doi eu fiind invizibilă.

Mă gândesc la ce mi s-a întâmplat acum câteva minute în urmă.

Simt privirea lui Yukine ațintită pe mine.

Yukine: -Nyan, calmează-te odată. Eşti cu noi. Nu ți se va întâmpla nimic rău.

Cuvintele lui mă liniştesc puțin dar nu suficient.

Yukine: -Te înțeleg perfect...

Spune asta cu cea la blândă formă a vocii pe care o are.

Eu: -Ştiu...

Cineva mă prinde de mână din spate şi mă opreşte.

Băieții observă că m-am oprit şi se întorc spre mine.

Ray: -Aiden!

Nu am curajul să mă întorc. Mă uit panicată la Yukine.

Ce să fac?

Îngerul stă în poziție dreaptă la cam un metru jumătate de mine. Se încruntă.

Yukine: -Pune-l la pământ!

Îşi loveste pumnul de palmă. În mod normal asta ar însemna să îl fac praf dar ştiu că nu se referă la asta.

Mă întorc şi îi învârt mâna lui Aiden într-o poziție foarte incomodă pentru el dar perfectă pentru mine. Îi pun mâna la spate apoi îi pun piedică şi cade.

Ray: -Ce mai vrei?

Aiden: -Ce vreau? O vreau pe ea!

Ceva e schimbat în vocea lui. Nu mai e la fel. Sună demonic.

Aiden se ridică de le jos iar eu fac doi paşi în apate ajungând între Ray şi Yukine.

Îngerul face un pas şi se pune față în față cu brunerul.

Ceva e ciudat.

Parcă doar eu cu Ray îl putem vedea pe Yukine.

Atunci observ nuanța de roşu din ochii lui.

Yukine: -Bună Jean.

Vocea lui sună puțin încrezută. Probabil vrea să pară amenințător şi chiar asta face. Mie una îmi dă fiori.

Aiden: -Bună Yuki.

Aiden începe să tremure din el ieşind un fum negru. Acesta se strânge într-un loc din el apărând Jean.

Yukine: -Bună încercare.

Jean: -Şi nu am terminat aici. Ea va fi în iad cu mine curând.

Zâmbeste strâmb şi mă arată cu degetul. Săngele îmi îngheață în vene şi sunt sută la sută sigură că sunt albă ca o fantomă.

Yukine: -Şi eu îți apun că nu va fi.

Yukine îşi pune mâinile în sân şi o priveste superior pe Jean.

Jean: -Mai vedem noi.

Apune şi dispare în umbrele din noapte.

Ray: -Omule... Şi eu care credeam că fete rele sunt super...

Yukine: -Ea nu e orice fel de fată. Eu un demon. Un demon care o vrea pe Nyan.

Pielea mi se face de găină la auzirea numelui meu.

Eu: -Băieți...

Cei doi se întorc spre mine şi fac ochii mari.

Ray se apropie de mine şi îmi mângâie obrazul.

Defapt, îmi şterge lacrimile care curgeau facă să fiu conştientă de asta.

Ray: -Nu vei păți nimic. Sunt aici...

Băiatul mă ia în brațe şi mă strânge cât poate de tare.

Eu: -R-ray... nu mai am aer...

Aceata slăbește strânsoarea dar tot nu îmi da drumul.

Pot avea încredere în el...

-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=

Ştiu... capitol scurt dar urmează ceva super şi nu vreau să scriu despre asta aici...

Ps: -Urmează să vedeți ceva interesant la Nyan =))