Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Lacrimi şi durere

Prezent

*Perspectiva lui Jean*

La naiba. Dacă nu ar trebui să scriu absolut tot ce fac ar fi mai uşor.

Merg pe holul infernului cu un teanc de hârti de cam un metru şi nu exagerez deloc.

Abia văd pe unde merg!

Plus că trebuia să i le duc lui Lucifer care este mult prea leneş ca să vină la biroul meu şi mă pune să le car de colo-colo. Îmi vine să îl strâng de gât, să îl omor şi să scap de el.

Dacă mă gândesc mai bine doar l-aş strânge de gât. Dacă el moare, iadul devine mai rău decât este deja. Ar fi un haos total.

În drumul meu trec pe lângă zona unde sunt pedepsiți păcătoşii unde le aud strigătele. Pielea mi se face de găină şi grăbesc pasul.

Acolo voi ajunge şi eu dacă eşuez. Nu vreau să merg iar acolo...

Merg cât de repede pot până nu le mai aud vocile.

Mai bine... Trebuie să mă calmez...

Mă opresc şi las hârtiile pe podea. Îmi tremură tot corpul şi îmi e greu să mă țin pe picioare. Cea mai crudă amintire îmi revine în minte.

51 de ani în urmă

Stau pregătită să o fac. Trag aer în piept şi fără să mă mai gândesc îmi înfing cuțitul în inimă.

O durere de nedescris apare şi încep să simt cum sângele mi se prelinge pe mână apoi pe cot picurând.

"Komo..."

Cine naiba mă strigă... Şi încă pe numele de familie...

"Jean Komo"

Mă întorc şi văd o arătare care îmi zâmbeşte malefic.

Eu: -Cine naiba eşti tu?

Monstrul: -Eu? Eu sunt Uido. Nu vreau să înțelegi greşit. Îmi fac doar treaba.

Eu: -Stai. Ce?

Uido: -Am venit după sufletul tău... Jean... ai păcatuit?

Stau puțin pe gânduri.

Oare când am foat eu fată cuminte?

Eu: -Da.

Uido mă prinde de braț şi mă trage după el. Ajung în fața unei uşi unde un înger cu o sabie de foc mă priveşte amenințător.

?: -Dragă... Mi-aş dori să te primesc în rai dar nu pot.

Uido mă bate pe umăr şi îmi arată ceva cu degetul.
E o balanță. Un taler este alb şi altul negru.

? : -Din câte vezi talerul negru este plin pe când cel alb...

Eu: -Are doar câteva. Astea sunt faptele, nu?

?: -Exact. Uido, te rog...

Uido mă prinde iar de mână şi mă trage după el.

Nu aveam nici un habar ce mă aşteaptă în locul unde mă rârăşte.

Prezent

De acolo a început totul. Mereu mi-am dorit să nu mai exist. Dar acum? Acum ce pot face ca să dispar? Dacă mă înjunghii iar, nu voi muri.

Mă aşez pe jos încercând să respir normal.

Nu mai rezist...

Îmi ridic privirea şi văd uşa care duce spre labirintul de la intrarea în iad.

Pentru cei care nu sunt de aici acolo e beznă totală dar pentru mine... e ca şi ziua.

Să mă plimb puțin... Poate îmi mai revin...

Mă ridic cu greu şi intru în labirint.

?: -35, 36 dreapta!

?2: -Cum naiba poți reține chestiile astea?

Recunosc vocile astea. Sunt Ray şi Yukine. Sigur au venit după Nyan.

Mă duc în direcția vocilor lor.

Aici erați!

Rămân tăcută în spatele lor la vreo 2 metri de ei.

Ray: -Yukine, stai.

Yukine: -Ce e?

Rămân blocată.

Oare m-au simțit?

Ray: -E ceva între tine şi Jean?

Yukine stă câteva secunde tăcut. Eu expir uşurată.

Yukine: -Da...

Ray: -Ascult.

Yukine: -Nyan e răpită iar tu vrei să stăm de vorbă?

Ray: -1. Nu simți durere, nu? Deci Nyan e bine şi 2. Eşti mult prea închis.

Yukine oftează şi se aşează pe jos, la fel făcând şi Ray.

Yukine: -E logodnica mea... S-a sinucis acum 51 de ani...

Ray: -Ămmm... nu am crezut că e atât de trist...

Yukine începe să plângă.

Yukine: -De ce eu? De ce ea? DE CE?! DE CE SUNTEM AŞA?! Eu înger... ea demon... Ne e interzis să ne întâlnim...

Încep şi eu să plâng. Îmi pun mâna la gură pentru a îmi înăbuşi suspinele.

E numai vina mea... Ce mult aş vrea să sar în brațele lui... Mă îl sărut... să îi spun cât de mult îl iubesc, dar nu pot... şi asta doar pentru că sunt egoistă...

Totul se poate sfârşi în unul dintre cele 3.
1. Eu pierd, merg la tortură şi Yukine pleacă cu Nyan, 2. El prierde şi eu merg cu Nyan şi 3. Murim amăndoi iar Nyan rămâne neutră.

Da, e posibil să murim dar trebuie o unealtă făcută din furie pură. Ăsta este singurul mod în care putem fi raşi de pe fața pământului.

Brusc îngerul se întinde pe jos gemând, cu mâna la piept.

Ray: -CE S-A ÎNTÂMPLAT YUKINE?!

Yukine: -Nyan... e... torturată...

Mă uit şocată. Yukine începe să tuşească sânge ghemuindu-se şi mai tare.

Ce fac ăia cu Nyan?!

Încep să alerg spre locul unde am lăsat-o. Chiar nu îmi pasă dacă m-au auzit.

Dacă Nyan moare nu mai am nici o şansă de a mă întâlni cu Yukine.

Ajung şi dau buzna în celulă ca o furtună.

O văd pe Nyan întinsă pe jos într-o baltă de sânge.

Furia mă cuprinde şi îmi îndrept privirea spre cei doi vinovați.

Eu: -LADUS! GAMAN! VĂ OMOR PENTRU ASTA!

Ladus: -Defapt, nu ai voie.

Eu: -Nu am voie? DA' CE I-AȚI FACUT EI AVEȚI VOIE?!

Gaman: -Pfff... Nu eşti mama noastră sau Lucifer.

Eu: -Nu, nu sunt, dar sunt superiorul vostru! Treceți acolo!

Le arăt cu degetul o cameră din dos. După ce o rezolv pe Nyan mă voi ocupa şi de cei doi bufoni.

Ladus şi Gaman: -Bine...

Şi pleacă eu sărind pe Nyan şi verificându-i pulsul.

Respiră...

Mă ridic şi intru în camera în care sunt nemernicii.

Eu: -Îți vei fi dorit să vă prindă Lucifer, nu eu.

Îmi pocnesc degetele şi sar pe ei zdrobindu-le corpurile bune de nimic.