Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Singura cale

Abia atunci când mă întorc cu spatele observ că lănțişorul primit de la Yukine străluceşte. Pun mâna pe el şi închid ochii cuprinsă de toată magia din acel loc.

Totul e stricat de nişte țipete venind de la etaj, deasupra mea.

???1: -Unde e idiotule?! Cum ai reuşit să faci asta?!

???2: -Nu ştiu...

*sunet de palme şi strigăte*

???1: -Nu şti? Tu ai ajutat-o! Lasă că de data asta nu mai scapi.

Zilele tale sunt numărate "mărețe îngeraş" Yukine Kato.

???2: -Ce îmi vei face? Mă vei omorî? Sper că şti că aici eu sunt în avantaj.

*rât nebun*

???1: -Tu?! În avantaj aici?! Hai mai lasă-mă. Mintea oamenilor e foarte uşor controlată de... RĂU.
Pot face orice îmi pofteşte inima cu acest omuleț... de NIMIC.

*iar râs nebun*
* uşă care se închide*

Eu: -Yukine Kato? Stai. Yukine!!!

Fug cât pot de repede pe scarile de pe care am venit şi îl caut prin camerele reci de la etajul de deasupra inimii.

După o fugă nebună îl găsesc intr-o cameră, plin de sânge, cu fața umflată şi plină de vânătăi. Nu l-as fi recunoscut dacă nu ar fi spus asta:

Yukine: -Ny...an... ajută... mă.

Asta a fost tot ce a spus înainte să îşi închidă ochii.

*Perspectiva lui Yukine*

Îmi deschid ochii cu frică şi surprinzător nu mă mai doare fața. De fapt, nu mă mai doare nimic. Îmi ridic privirea şi o văd pe Nyan cum îmi ține capul strâns între bratele sale. Plânge în hohote. Lacrimile ei sunt pe toată fața mea.

Eu: -Nyan...

Nyan tresare când pun mâna pe obrazul ei plin de lacrimi.

Nyan: -Trăieşti!!!

Îmi prinde capul mai bine şi mă strânge la piept.

Chiar ține la mine. Lacrimile ei m-au vindecat. Au fost lacrimi din iubire.

Pun o mână pe brațele ei şi ea mai slăbeşte strâmtoarea. Mă ridic în fund lângă ea şi mă întind.

Nyan: -Ăăăm... ce se aude.

Mă ridic şi mă apropii de uşă.

Eu: -Sunt paşi.

Ea fuge mai în dosul camerei şi se ghemuieşte într-un colț.

Îmi pare atât de rău...

Bag mâna în buzunar.

*Perspectiva lui Nyan*

Mă ascund cât pot de bine. Ştiu că vine Jean. Yukine este lângă uşă cu o mână în buzunar. Se dă 5 paşi mai în spate şi apoi se deschide uşa.

O nu...

Jean intră în cameră. Are un topor în mâna dreaptă care în ține peste umăr. Se uită la Yukine, care nu pare să aibă vreo reacție, inspectează camera apoi se uită la mine.

Jean: -Serios? Alt loc mai bun nu ai găsit?

Mă ghemuiesc mai tare şi încep să tremur.

Jean: -Nyan. Ascultă. Dacă nu vi naibii aici, în fața mea, îngeraş o va încurca.

Îl primde pe Yukine şi îi pune toporul la gât. Nu are nici o reacție. Parcă ar fi mort.

Mă ridic cu mare greutate şi fac paşi mărunți spre Jean.

Aceasta ia toporul de la gâtul lui Yukine şi îl aruncă pe jos, ca pe o cârpă.

Rămân blocată câteva secunde uitându-mă la el cum stă ca un cadavru, pe podeaua de piatră gri.

Îmi mut privirea pe Jean.

Eu: -Eşti un monstru.

Nu apucă să răspundă că o atac cu o katana. Se fereşte.

Al naibii să fi...

Sunt foarte nervoasă. De fapt, "foarte" e puțin spus. Fierb de nervi şi totuşi nu ştiu de ce. Nu e din cauza lui Yukine.

Pot face orice îmi pofteşte inima cu acest omuleț de... NIMIC.

Asta era.

Eu: -Eu? Omuleț de nimic?! ÎȚI ARĂT EU ȚIE OMULEȚ DE NIMIC!!!

Jean: -Aha. Deci ai auzit. Bine. Nu îmi pasă şi şti de ce...?

Mă încrunt când aflu că urmează să continue.

O omor!

Jean: -...Pentru că asta eşti! Un nimic care va deveni un nimic!

Încep să tremur de nervi şi din katana fac un topor.

Eu: -Să văd dacă acest "nimic" poate să lupte.

Ea zâmbeşte şi ridică toporul ei deasupra mea. Mă feresc dându-mă în stânga. O lovesc la picioare şi cade.

Sar mai în spate şi mă pun în genunchi. Are picioarele pline de sânge dar nu mă deranjează. Mă simt de parcă ar fi ceva obişnuit.

Scutur din cap când Yukine mă atinge cu ceva la tâmplă.

Mă uit cu coada ochiului şi simt cu mă înmoi.

Yukine ține un pistol la tâmpla mea. Îl ia, îl încarcă şi îl pune înapoi.

Yukine: -Î-îmi... scu... ze.

Şopteşte.

Yukine: -Trebuie să pleci acum. Nu am de ales...

Mă uit în ochii lui cu frică. Acesta îşi întoarce privirea şi închide ochii. Îmi mut privirea pe Jean care se uită la mine cu un zâmbet nebun.

Închid şi eu ochii când îl aud pe Yukine că îşi ține respirația. Apoi "BOOM" şi mă trezesc în camera mea.