(Acest capitol arată trecutul lui Nyan. E bonus deoarece inițial nu aveam în plan să îl scriu, plus că e doar pentru a clarifica nişte lucruri din poveste)
Mă numesc Nyan Sasake şi mereu am fost o... ciudată.
De mică vedeam lucruri pe care nu toți le văd.
Când aveam 5 ani, mă plimbam cu mama pe stradă şi un tip înalt se împiedică în fața mea. Eu din instinct am vrut sămă duc să îl ajut să se ridice dar mama nu m-a lăsat.
Eu: -Mamă... de ce nu mă laşi să îl ajut?
Mama: -Dragă... Nu e nimeni acolo...
În acele momente nu mă privea în ochi. Se uita în locul unde ar trebui să fie tipul.
Mereu mi se rupea inima că nu puteam să fac asta. Să îi ajut...
Un an mai târziu am văzut cum o fată a omorât un băiețel în plină zi, într-o mare de oameni.
Nimeni nici măcar nu a aruncat o privire.
Sângele se întindea pe tot trotuarul.
Am văzut multe evenimente de genul. Am rămas traumatizată, motiv pentru care am avut şi multe coşmaruri.
Şi acum am...
Când am împlinit 10 ani părinții m-au dus la un psiholog.
Eu una nu mă credeam nebună dar totuşi am mers. Doar pentru a le face pe plac...
Acolo i-am povestit femeii tot ce văd... şi aud...
După câteva minute mi-a prescris nişte pastile, iar când am început să le beau lumea a început să pară mai goală. Nu îi mai vedeam.
De ce zic că părea? Păi eu eram conştientă de faptul că ei încă există. Pot trece oricând peste un cadavru... Îmi era scârbă de fiecare pas pe care îl făceam.
Din cauza acestor evenimente am început să mă maturizez ceva mai repede, iar la 11 ani deja eram conştientă de lucruri pe care copii de vârsta mea nici nu le bagă în seamă.
Mă gândeam la viitor, la ce mă asteaptă în urmatoarea secundă.... şi la cum aş putea să mor.
Da, aveam gânduri sinucigaşe.
Niciodată nu mi-a fost frică de moarte, doar că mă sperie modul în care aş putea păți asta.
Moartea prematură nu e blândă... E una dureroasă care îți provoacă nişte sentimente pe care nici nu ştiai că le poți simți.
Ştiu foarte bine asta pentru că era să mor de multe ori... de la o supradoză de medicamente, accidente, tăieturi care ar putea fi fatale. Dar totuşi am reuşit să supraviețuiesc...
De acolo mi se trage şi paranoia, frica de ce îmi rezervă viitorul.
Poate şi de asta mereu eram tachinată la scoală... şi pentru că sunt înaltă...
La 12 ani am început să devin foarte distantă față de colegii, prietenii şi chiar față de familie.
Mă simțeam singură mereu deoarece aveam impresia că nimănui nu îi pasă de mine.
La 13 ani am renunțat la acele pastile. Acei oameni au apărut iar. Mă simteam în al 9-lea cer.
Masacrele pe care le vedeam erau inexistente şi asta mă facea să mă bucur de alegerea făcută.
Într-o zi, când mă plimbam singură pe stradă, am dat peste unul dintre ei. Era singur, într-un colț şi nu mai era nimeni în jur deci puteam încerca să interacționez cu el fără ca cineva să mă creadă nebună.
Eu: Hei...
El îşi ridică privirea. Avea nişte ochi albaştri superbi.
El: -Mă poți vedea?
Eu: -Aşa se pare.
El: -Nu îmi pasă... Nu am voie interacționez cu tine... Vreau doar să fi atentă cum treci strada...
Eu: -Bine... Voi fi atentă...?
El îşi lasă iar capul în jos şi eu am pornit iar la drum.
Cum era târziu am pornit spre casă. Trec strada dar cineva mă strigă.
?: -Nyan!
Mă întorc şi era el. Brusc maşina trece cu viteză exact pe lângă mine.
Mi-a salvat viața...
Abia când dispare între umbre îmi dau seama de ceva.
De unde îmi ştie numele?
Un an mai târziu am ajuns să o am doar pe Clara. Singura mea prietenă.
Acel an a fost cel care mi-a schimbat viața.
Accidentul m-a schimbat mai rău decât tot ceea ce mi s-a întâmplat în toți aceşti ani...
CITEȘTI
Înger cu aripi de piatră (Neterminată)
ФэнтезиTe-ai întrebat vreodată cum ar fi dacă viața ta ar lua o întorsătură la 180°? Cum ar fi dacă nu ai avea habar pe cine să crezi şi să nu mai poți face diferența dintre real şi ireal? Exact asta este povestea lui Nyan. O fată care nu are nici o vină c...
