Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Deci aşa se simte...

*Perspectiva lui Ray*

O simt destul de încordată.

Nu trebuia să fac asta!

Merg cu ea în cârcă spre casa ei. Minunat!

Aş vrea să deschid un subiect dar nu îmi vine nimic în minte.

Eu. Bad boy-ul liceului cară o fată în spate.

La liceu sunt cel mai de temut elev. De aceea acei băieți nu au spus nimic când am luat-o.

Stând pe gânduri simt cum muşchii ei se relaxează, iar respirația îi devine mai adâncă.

A adormit?

Eu: -Nyan?

Nimic. Sigur a adormit.

Cum aş putea să o fac să uite ce s-a întâmplat ieri?

***

Jumătate de oră mai târziu deja mă apropii de casa ei.

Chiar stă departe...

Mă opresc.

Ar trebui să o trezesc. Nu i-ar plăcea dacă părinții ei ar vedea-o aşa.

Eu: -Nyan. Nyan! NYAN!

Ea tresare şi se foieşte puțin. O las jos şi mă întorc astfel să fim față în față.

Se uită în jos, evitându-mi privirea.

Eu: -Am ajuns îngeraş.

Nyan: -M-mulțumesc. Rămân datoare.

Râde amar şi apoi iar linişte.

Îmi iau inima în dinți şi spun.

Eu: -Mâine ai vrea să mergem la un film?

Îşi ridică puțin capul dar tot nu e destul pentru a-i vedea fața. Aş da orice să aflu ce îi trece acum prin cap.

Nyan: -Ok.

Simt cum presiunea pe care o aveam pe piept dispare. Îmi venea să sar de fericire ca un copil mic.

Eu: -Atunci mâine la 4. Noapte bună!

Nyan: -Da... Noapte bună.

Mă întorc şi pornesc spre stația de autobuz. Al meu trebuie să ajungă în orice clipă.

Telefonul începe să îmi vibreze în buzunar aşa că îl scot şi răspund fără să mă uit cine e.

Eu: -Alo.

?: -Hei. Frate. Ce faci?

Eu: -Alla? Bine frate!

Allan: -Nu îmi mai spune Alla că nu-s fată.

Eu: -Dar eşti pămpălău.

Allan: -Aici nu am ce comenta. Apropo, ce ai făcut cu fata aia pe care am prins-o?

Eu: -Am dus-o acasă.

Allan: -Sunt eu pămpălău dar tu eşti mai ceva. De ce?