Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Oglinda sufletului

După asta el mă întreabă:

Yukine: Chiar nu îți mai aminteşti nimic?

Mă uit la el şi observ că are lacrimi în ochi. Las capul în jos. Acesta mă prinde de umăr şi mă trage spre el. Mă ține în brațe iar eu îmi la capul pe umarul lui.

Eu: -Îmi pare atât de rău...

Yukine: -Nu trebuie să îți pară. Acel accident nu a fost intenționat.

Yukine de unde ştie de accident?

Yukine: -Ei bine...cum ai aprins focul o să îți povestesc despre această lume şi rolul tău în ea. Deci, acum 14 ani în urmă. Odată cu naşterea unei fetițe a aparut şi această lume. Ceva timp mai târziu această fată a devenit stăpâna acestei lumi. Ea era bună la suflet şi iubitoare. Această lume aflânduse în mintea ei aceasta reflecta sentimentele acesteia. Primul lucru creeat de ea a fost mâna ei dreaptă care avea să îi devină cel mai drag lucru. După ce a terminat l-a numit Yukine. El avea o piele albă ca zăpada şi o fire liniştită şi calculată. Acesta ținea foarte mult la ea aşa că dacă cineva o amenința devenea foarte agresiv.

Fac ochii mari.

Yukine: -Ei bine cred că ai observat deja asta. Scopul tau aici e să o detronezi pe Jean şi să îți revendici tronul. Pe scurt tu eşti creatoarea acestei lumi.

Eu: -Nu pot să cred.

Yukine: -Trebuie, altfel vei muri.

Eu: -...

Yukine: -Cred că e destul pentru azi.

Mă pun mai comod în brațele lui şi adorm.

*Perspectiva lui Yukine*

Tocmai ce a adormit în brațele mele. Curând va dispărea de aici şi se va trezi în lumea ei.

Mi-am dat seama că am uitat să îi spun încă două chestii dar pot aştepta până mâine.

2 minute mai târziu aceasta se evaporă semn că s-a trezit. Oftez şi mă pun mai aproape de foc şi adorm. Sunt extenuat.

*Perspectiva lui Nyan*

Mă trezesc în patul meu. Părinții pleacă la serviciu şi apoi fac ce fac eu în fiecare dimineață.

După ce termin curățenia mă pun la laptop să mă joc ceva.

Dupa 30 de minute de jucat văd iar acea umbră care se duce în spatele meu şi încremenesc. După vreo 5 secunde dispare.

Mă întorc cu frică şi văd o bucată de sfoară. Era legată cu nodul spânzuratului (cred ca ştiți cum arată). Brusc nu îmi mai pot simți corpul. Mă ridic, sau mai bine zis corpul se ridică, iar din greşeală dau sonorul de la mut la maxim astfel trezindu-mi corpul.

Inchid laptopul, arunc funia pe foc şi mă duc să ma culc.

Mă trezesc iar acolo. Stau în fund în fața a ce a mai rămas din focul de aseară. Mă uit în stânga şi îl văd pe Yukine cum doarme.

Era o lumină roşiatică afară semn că răsărea soarele. Yukine începe să se foiarcă. Se ridică în fund lângă mine şi îşi freacă ochii.

Eu: -Cum ai dormit?

Yukine: -Hă? A, tu erai. Am dormit...ok... Tu când ai venit?

Eu: -Acum un minut două în urmă.

Yukine: -Păi atunci hai la drum. Nu mai avem mult de mers.

Ne ridicăm şi mergem pe cărarea ce era aproape inexistentă.