Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Înger la dublu

*Perspectiva lui Nyan*

20 de minute mai târziu ajung acasă.

Să îmi pun telefonul la încărcat... Poate e ceva important...

Îl pun apoi îl deschid.

10 mesaje de la Clara?

Eu: -"Hei. Eşti la mall cu Ray?". "Vezi că vine şi verişoara noastră. E brunetă şi e o scorpie şi jumătate. Ai grijă!". "Mă simt cam rău. Nu cred că voi veni azi la şcoală...".

Yukine: -Deci Eliza e verişoara lui. Nu mai ai de ce să fi geloasă.

Tresar deoarece am uitat complet de Yukine.

Eu: -Nu eram geloasă!

Stă puțin şi mă studiază. Eu mă încrunt şi îi aştept replica.

La se gândeşte acum?

Yukine: -Cum zici tu. Ştiu că nu îți place să recunoşti dar şti prea bine că ai fost şi mai şti că ştiu exact ce simți.

Eu: -Prea mulți de "ştiu".

Yukine: -Mda... A! Ieri spuneai de ceva ce nu îmi spui până nu afli ce ascund. Deci ce e?

Mă aşez pe pat şi îi fac şi lui semn să facă la fel. Acesta se pune lângă mine şi mă priveşte curios.

Trag aer în piept. Chiar nu ştiu de ce am aşa emoții.

Eu: -Atunci când eram la spital, după ce tu cu Jean ați plecat, am adormit. Am visat ceva cam ciudat... *îi povestesc visul* (îmi e lene să îl povestesc eu, dar oricum cred că îl ştiți :)) )

Yukine stă pe gânduri câteva minute.

Yukine: -Totul este aproape normal dar...

Eu: -Dar ce?

Yukine: -"Voi face tot ce îmi stă îmi putere ca să te protejez". Nu e nimic ciudat aici?

Eu: -Nu înțeleg...

Yukine oftează zgomotos apoi îşi încolăceste picioarele.

Yukine: -Nyan, cred că ştiu de ce demonii te vor.

Fac ochii mari iar inima îmi bate extrem de repede.

Yukine: -Îngerul tău pazitor e cel din vis. Sunt sigur că nu e un înger ca toți ceilalți. Dacă Lucifer te are pe tine, atunci îl are şi pe el.

Eu: -...

Yukine: -Nyan? Nyan, eşti bine?! Doamne ce albă eşti!

Imediat un sunet asurzitor apare iar apoi negru.

?: -Nyan...

E beznă şi frig de mori. Mă uit în toate părțile dar nimic.

Eu: -De ce e aşa de frig...?

?: -Nyan... Asta este inima ta...

Mă sperii când încep să simt ceva cald pe fața mea.

?: -Şşş... Eu sunt...

Eu: -Înger?

Înger: -Da.

Eu: -Care este numele tău?

Înger: -Crona. Poate ți se pare un nume ciudat dar nu e. E simbolic. Fiecare înger are un nume total diferit de al celuilalt.

Eu: -Ce se petrece?

Crona: -Asta este inima ta. Te-am adus aici ca să vezi în ce stare te afli... Nyan, din câte văd eu aici, nu eşti prea bine.

Eu: -Şi ce pot face ca să nu mai fie aşa? Te rog, repede că fac hipotermine...

Crona: -1. Nu ai încredere în nimeni şi 2. Sufletul tău e prea aproape de întuneric.

Încep să tremur. De frig tremuram de mult dar acum o fac şi de frică.

Eu: -Tu eşti îngerul meu păzitor?

Crona: -Da. Acum, dacă nu mai ai întrebari, ar trebui să pleci. Yukine începe să îşi facă griji.

Eu: -Şi Yukine este înger?

Crona: -Da. Mă cunoaşte, ne-am mai întâlnit. Ştiu că poți avea încredere în el.

Simt cum mă sărută pe frunte apoi încep să cad.

...Nyan...
Nyan
Nyan!

Deschid ochii brusc şi îl văd pe Yukine care pare că se oftică că nu mă poate atinge.

Dacă putea nu cădeam în nas pe covor. Bine măcar că e moale şi nu m-am zgâriat.

Yukine: -Nyan! Eşti bine?

Eu: -Crona...

Yukine: -Cine? Stai. De unde o şti pe Crona?

Eu: -Cu ea am vorbit acum câteva secunde în urmă. Ea e îngerul meu păzitor...

Yukine: -Nu cred!

El sare de pe jos, era întins pe podea pentru a-mi vedea fața, şi începe să alerge bucuros prin cameră.

Mă ridic cu greu şi mă aşez în locul unde era capul meu.

Îl urmăresc cum sare şi aleargă ca un copil de 5 ani.

Eu: -Câți ani ai? 5 cumva şi nu ştiu eu?

Îi zâmbesc iar el se opreşte. Îşi pune mâinile în şold şi spune cu o voce copilăroasă.

Yukine: -Şti măcar câți ani am cu adevărat?

Eu: -Nu.

Yukine: -Deci... dacă sunt născut în 1940 am... 15...30... am 78 de ani.

Eu: -Cred că glimeşti.

Yukine: -Nup.

Îmi arată limba şi se apleacă pentru a-mi ciufuli părul, dar nu reşeşte deoarece mâna lui trece prin capul meu.

Eu: -Nici nu pari, nici nu te comporți de 78, moşneagule!

Yukine: -Ha ha. Ce amuzant. Să şti că sunt îngeri şi de 1000+. Crona are aproape 3000.

Eu: -Doamne! Să revenim la tine. Nu pari de 78. Dacă ai murit la 25 de ani ce ai facut până acum?

Yukine: -Am stat în rai. Apoi câțiva ani mai târziu El m-a făcut înger. Sunt de 16 ani printre ei.

Eu: -Hai că devine interesant, moşneagule!

Yukine îmi aruncă o privire nervoasă şi se aşează în fața mea.

Yukine: -Arăt cumva ca un moş şi nu ştiu eu?

Eu: -Da. Aici.

Spun şi îmi pun mâna dreaptă pe pieptul lui. Imediat începem amândoi să râdem ca doi ciudați.

După câteva minute bune de râs, în care eu eram mai ceva ca o roşie la față, ne oprim şi ne întindem amândoi pe covorul pufos şi gri.

Eu: -De când m-am trezit din comă, tu mi-ai facut zilele mai bune, Yukine.

Yukine: -Şi tu mie, Nyan.

Pot avea încredere în el...