Înger cu aripi de piatră (Neterminată)

Gratiile se sparg

3 luni mai târziu...

Au trecut 3 luni de la lupta cu Jean.

Viața mea e perfect normală în acest moment.

După luptă, Yukine se trezi şi i-am povestit tot ce se întâmplase. Am încercat iar să aflu ce îmi ascunde dar nu mi-a spus nimic.

Ca pedeapsă i-am scazut gradul şi i-am interzis să intre în unele camere din palat.

Acele camere le voi folosi pentru cercetare. Cum Jean nu mai e totul e la normal şi acolo.

Puteam să îl bat, sunt în stare să îl fac cubulețe, dar nu vreau să ajung acolo. Acel monstru ciopârțit încă mă bântuie. Când închid ochii îl văd. O văd pe Jean cum se uită speriată la mine.

Se uita de parcă eu eram monstrul şi asta m-a afectat foarte tare. În modul în care am bătut-o, chiar sunt.

Am evoluat foarte mult în folosirea puterilor şi am aflat că pot face orice!

Teleportat, zburat etc.

Acum e începutul lui aprilie şi Jean nu a mai dat nici un semn.

Deşi e în inima mea şi îi ştiu fiecare mişcare, am senzația că parcă a murit.

Asta mă bucură şi mă sperie în acelaşi timp.

După luptă, când m-am trezit de dimineață totul era perfect normal. Părinții şi toți ceilalti erau. La şcoală m-am trezit doar cu o absență dar nu asta mă îngrijorează. Este ce s-a întâmplat cu mine atunci.

Unde mă aflam atunci când nu puteam da de nimeni?

Oricum în acest moment sunt la ore şi fac ce fac eu mereu. Mâzgâlesc banca.

Profesoara deja iese din clasă orele luând sfârşit.

Jumătate de oră mai târziu sunt acasă, singură singurică.

Mor de foame...

Merg să mă mânânc după care îmi fac temele.

Mă pun în pat şi o durere cumplită de cap apare.

Merg în bucătărie pentru a lua o pastilă dar pic pe jos.

Mă trezesc pe acel hol.

A. Cred că am uitat să spun. Acum a mai multe opțiuni.
După ce adorm apar pe un hol. Pe fiecare uşă de acolo scrie numele unei lumi.

Deci să o luăm aşa. Cred că toată lumea îşi face tot felul de poveşti cum că el e personajul principal din serialul preferat, că se bate cu scorpia aia sau că e cu crush-ul.

Ei bine... lumile sunt de fapt aceste povești. Merg spre uşa fără nume, care mă duce acolo, şi intru.

O lumină orbitoare mă loveşte şi mă trezesc în bibliotecă.

Am o carte uriaşă în față.

Aseară am adormit studiind. Vreau să aflu cât mai multe.

Până acum am aflat că singura cale de a omorî un suflet este să creezi o armă din furie. Furie pură sub formă de sabie sau altceva.

Acest proces este unul destul de epuizant aşa că nu voi testa ci o voi folosi doar când va fi nevoie.

Mă ridic de la masa ovală şi pornesc spre uşă. Vreau să vad ce face Yukine.

Ajung în curtea palatului unde dau de el cum strânge săbiile şi sulițele de la antrenament.

Stau suficient de departe astfel încât să nu mă observe. Azi nu am chef să vorbesc cu el. Să îşi ceară scuze de mii de ori, direct sau indirect.

Mă întorc şi plec.

Întru înapoi în palat şi merg spre subsol.

Ajung în fața gigantei înimi şi şoptesc ceva indescifrabil.

Din gri, piatra se face transparentă apoi mi-o arată pe Jean cum stă într-un colț privind în gol.

Încerc să îmi dau seama la ce se gândeşte dar e imposibil.

Refac inima în gri apoi plec.

În timp ce urcam scările aud un pocnit. Venea de jos.

Alerg cât pot de repede dar e prea târziu. A dispărut.

Eu: -GĂĂĂRZI!!! PRIZONIERA A FUGIT!!!

Acum, în mijlocul inimii e o gaură imensă, ca de sticlă spartă şi cioburi peste tot.

Mă întorc pe călcâie şi merg apăsat mână sus.

Soldații deja erau aliniați aşa că am început să le explic.

Eu: -Ascultați. Prizoniera, adică Jean, a reuşit cumva să scape. Ce vreau eu? Vreau să controlați fiecare colțişor şi piatră de aici. Yukine va fi superiorul. Eu mă duc să o caut în restul locurilor.

Termin de spus şi mă uit la Yukine cum vine lângă mine. Are un zâmbet cât casa.

Yukine: -Însfârşit...   şopteşe

Eu: -Ce ai spus?

Yukine: -A ăm. N-nimic.

Eu: -Bine. Atunci tu eşti responsabil cu palatul şi căutările. Eu o voi căuta şi în celelalte.

Afişez o privire serioasă dar el continuă să zâmbească.

Yukine: -Desigur stăpână.

Îmi dau ochii peste cap şi mă retrag în bibliotecă.

Caut cartea numită "Lumi+".

Asta e tot ce am nevoie în această aventură.

Într-un final o găsesc. O deschid dim mers şi mă asez la masă.

Eu: -Ia să vedem... Ce lumi ar putea fi perfecte pentru camunflarea unui demon.

Răsfoiesc dar nu găsesc nimic. Dau la cuprins. Poate mă va ajuta. Într-un final găsesc două lumi perfecte pentru Jean.

Eu: -FinalVers şi ApocalipsaVers...