Războiul pasiunilor

Capitolul 2

        O frază. Asta este tot ce am primit. Doar o propoziție însoțită de o adresă de la un număr necunoscut şi eu încă nu am făcut nimic. Mă învârt de ceva timp prin birou şi nu ştiu ce să fac, dar curiozitatea învinge.
Îmi iau repede lucrurile şi plec.

        Nu pot să ignor mesajul, mai ales că trebuie să mă agăț de orice indiciu dacă vreau să desluşesc îndoielile ce nu îmi dau pace. Nu ştiu cine mi-ar fi putut trimite acel mesaj, dar sunt convinsă că cineva vrea să îmi arate ceva.

        Opresc maşina în dreptul unui club şi mai verific odată ecranul telefonului pentru a mă asigura că am ajuns unde trebuie.
Parchez şi mă îndrept spre intrare, unde sunt lovită de un miros puternic de fum de țigara şi muzică dată la maxim. Ringul de dans e plin, abia ai loc să mai respiri fiind ocupat de o grămadă de tineri ce au venit să se distreze, iar eu nu ştiu ce caut. Habar nu am ce trebuie să fac sau pentru ce am venit.

        Simt o prezență ce mă pândeşte din întuneric. Nu pot explica. E un sentiment straniu, ca şi cum ceva mă îndeamnă să mă întorc şi să văd ce e defapt însă aleg să nu o fac. Am făcut o prostie că am luat în considerare un mesaj necunoscut. Mă comport ca o începătoare, nu ca o avocată ce de-a lungul carierei s-a comportat prudent.

       Sunt furioasă pe mine însămi pentru că am intrat în jocul acesta stupid. Dau să mă întorc pentru a pleca, însă rămân paralizată la imaginea din fața mea.

        La o masă din cealalată parte a clubului îl văd pe Christian White şi Patricia Thompson, una dintre martorii de la proces. Şi dacă asta nu e ceva suspect, atunci ce să mai spun de privirile pătimaşe, atingerile intime şi sărutul ce tocmai ia naştere sub privirea mea?
Stau încremenită în mijlocul clubului şi mă întreb ce naiba se petrece?

       Nu ştiu cum să reacționez şi nici ce să fac.
Dacă i-aş înfrunta poate aş reuşi să aflu ce ascund sau mai rău aş face.
Trebuie să actionez rapid altfel risc să fiu văzută de cei doi, aşa că decid să ies cât mai repede din clubul acesta. Mesajul primit pentru a veni aici sigur a fost pentru a-i surprinde pe cei doi, dar cine ar vrea să să mă ajute sau din contră, să mă inducă în eroare?
E clar ca aflându-se că avea o amantă şi ca la nici o lună de la sinuciderea soției sale, el se afişează cu dânsa îi va păta dosarul.
Cazul acesta deja s-a complicat şi presimt că asta nu este tot ce-mi ascunde Christian White.

        Încă uimită de ceea ce am descoperit nu m-am mişcat din locul în care mă aflam, iar privirea lui Patricia în direcția mea mă face să acționez din impuls.

        Mă întorc repede cu spatele la ei şi sar în brațele primului bărbat pe care îl întâlnesc şi mă năpustesc asupra lui sarutându-l scurt.
Străinul nu se mulțumeşte doar cu atât şi mă strânge mai tare în brațele sale punând stăpânire pe gura mea.
E un sărut lacom, flămând şi plin de intensitate, dar care nu îmi inspiră nimic. Eram hotărâtă să nu îi răspund şi totuşi am cedat. Limba lui o găsi pe a mea în timp ce buzele se uneau şi se mângâiau. Ne sărutam atât de adânc, de pasional şi atât de lipsit de sentimente, încât încep să mă simt din ce în ce mai incomod. Ne îndepărtăm din cauza lipsei de aer şi nici unul nu rosteşte nici un cuvânt, pur şi simplu ne privim în ochi tăcuți.

   — De când te-am văzut intrând am vrut sa fac asta, dar nu m-am aşteptat să iei tu inițiativa, vorbeşte barbatul din fața mea, iar eu abia îi procesez vorbele.

        Ce am facut? Cum am putut să sar aşa pe el şi să îl sărut? Ce se întâmplă cu mine? Niciodată nu am mai facut aşa ceva şi nu îmi pot reveni din şoc.

  — Nu vrei să vorbeşti cu mine? Şi eu care credeam că eşti mai tupeistă din fire.

  — Credeai prost! îi tai repede vorba şi dau să trec pe lânga el, însă nu mă lasă. Se pune în fața mea, blocându-mi ieşirea şi fortându-mă să stau aproape de el din cauza aglomerației.

  — Îmi dai voie? fac semn spre ieşire, iar el nu face nimic altceva decât să rânjească şi să mă privească cu curiozitate.

  — Nu! fața mea e undeva la podea. Cine se crede şi ce are de gând? Sper doar ca nu e vreun obsedat şi nu are de gând să îmi facă ceva.
Oftez zgomotos şi mă uit atent la el, studiindu-l atent.
Înalt, şaten cu un corp bine făcut, probabil face mult sport, însă cel mai tare ies în evidență ochii săi: verzi, dar este un verde care îți străpunge sufletul, care parcă striga să te apropii pentru a descoperii ce se află în spatele lor.

  — De ce? îl întreb încet deoarece sunt mult prea obosită să mă cert cu el.

  — Vreau să vorbim. Eu sunt...

  — Iar eu sunt neinteresată. Uite cum stau lucrurile. Te-am sărutat dintr-un impuls şi asta este tot, aşa că hai să uităm şi dă-mi voie să plec.
Stiu că mă comport ca o scorpie, dar ăsta este adevarul, iar el nu este decât un strain pe care probabil nu îl voi mai vedea niciodată.

        Ramâne blocat in urma discursului meu, lasându-mi timp pentru a mă strecura pe lângă el. Ies şi mă izbesc direct de aerul răcoros de afară. Mă îndrept agale spre maşina mea, o deschid, pornesc mororul şi mă îndrept spre casă.
Am nevoie să dorm câteva ore pentru a putea să îmi pun ordine în gânduri.
 
        Ajunsă acasă, parchez maşina, cobor, îmi iau geanta şi mă îndrept spre apartament. Urc în lift şi apăs butonul pentru etajul doisprezece, uşile închizându-se şi urcând spre apartamentul în care locuiesc.

        Ies din lift dând de un hol spațios, uşa apartamentului meu fiind față în față cu liftul, la o distanță de aproximativ cinci metrii. Parcurg în paşi mici distanța şi intru înăuntru.
Ma îndrept spre dormitor, ignorându-mi stomacul care cere mâncare.

          Intru in dormitor îmi iau niste haine la repezeală şi intru la duş.
  
        După ce am terminat duşul îmi înfăsor părul întru-un prosop şi îmi şterg corpul de apă ce se prelinge pe gresia neagră. Mă îmbrac cu ce mi-am lua din cameră şi mă îndrept spre pat. Toate evenimentele din ziua de azi m-au obosit încât simt că aş putea dormi câteva zile.

        Sunt din ce în ce mai confuză şi nu ştiu ce să mai cred. Dacă dimineață mă îndoiam de hotărârea de a prelua cazul White, acum nu sunt sigură nici de integritatea acestuia.

        Adorm cu gândul la cele petrecute în seara aceasta şi cu speranța că voi reuşi cât de curând să desluşesc misterul acestui caz.

         Ştiu că nu am mai postat de ceva timp, însă chiar am avut ceva bătăi de cap cu acest capitol întrucât am avut ideei diferite.

Ce credeți despre Christian White? Dar despre barbatul misterios pe care l-a întâlnit Sarah?