Capitolul 4

9.7K 572 108
                                    

       
       Bărbatul din fața mea mă analizează ca şi cum aş fi vreo raritatede, iar tot acest interes mă irită.

       Pe măsură ce mă priveşte, expresia feței i se schimbă, orice urmă de supărare este doar o amintire, iar modul în care ochii săi mă fixează îmi provoacă o grămadă de stări contradictorii. Ne studiem cu interes, niciunul nu încercăm să ne mascăm curiozitatea, iar sclipirea de admirație din privirea sa nu îmi scapă.

       Toata aceasta tăcere inconfortabilă este întreruptă de fratele meu, care este nevoit să ridice puțin tonul pentru a se face auzit peste această muzică arsurzitoare.

   — Aiden! întinde mâna spre el pentru a-l saluta, ceea ce îmi dă de înteles că se cunosc de ceva timp.

   — Ryan, credeam că m-ai lăsat baltă şi că nu o să mă onorezi cu prezența ta, dar din câte observ ai venit însoțit.

   — Sper că nu te deranjează.

   — Nici gând, sunt chiar încântat. Aiden! şatenul îmi întinde mâna cu un zâmbet cuceritor.

   — Sarah, îi răspund şi întind la rândul meu mâna spre el, însă sunt copleşită de strângerea mâinilor noastre.
Fiorul pe care îl simt pornind din locul în care mă atinge şi care îmi străbate tot corpul este ceva nou, neaşteptat, şi la care, cu siguranță,nu  nu mă aşteptam.  Dar nu am de gând să-l las să observe ce impact are asupra mea, mai ales că nici eu nu ştiu cum să interpretez acest lucru, aşa că îmi ridic priviriea  spre ochii minunați ce nu mi-au parăsit fața nici o secundă şi îi privesc pasivă, după care îmi retrag mâna brusc, dar elegant.

       Pentru un moment , ochii i se măresc, surprinşi de modul în care am reacționat şi a priviri pe care i-am aruncat-o. Sau poate a simțit şi el aceelaşi fior ca şi mine, căci pare uimit, şocat şi nu îmi dau seama dacă mă înşel sau nu, în momentul în care văd cum ochii îi sclipesc, pupilele i se dilată putin, ca mai apoi să revină la forma inițial.
Totul a durat doar o clipă, căci imediat pe față i se întinde un zâmbet superior, şi mă întreb cu este posibil să îşi schimbe expresia facială atât de repede şi atât de calculat.

   — Si eu sunt încântat de cunoştință, mi se adresează sub forma unui reproş, pe care din câte observ doar eu l-am sesizat.

       Continui să îl privesc cu o expresie indiferentă, până când încep să mă simt incomod. Nedorind să mai stau în preajma sa, îi fac un semn discret lui Rylan şi mă îndepartez de ei, amestecându-mă în mulțime şi facându-mi loc pentru a ajunge într-un colț mai liniştit al încăperi.

       Liniştea mea nu durează mult deoarece sunt abordată de o fată pe care nu am mai văzut-o niciodată.
Fata din fața mea este de aceeaşi înalțime cu mine, şatenă, cu părul lung, şi ochi incredibili de verzi.
Zâmbetul îi este deschis şi sincer şi îmi place de ea din prima clipă.
Poate că am totuşi ceva noroc în seara aceasta şi nu a fost o idee atât de rea să îl urmez pe Ryan.

   — Să înteleg că nu prea eşti fan petrecerilor? mă întreabă pe jumatate  amuzată şi pe jumătate debusolată.

   — Nici nu îți imaginezi câtă dreptate  ai. Sarah, întind mâna spre ea pentru a face cunostință, însă gestul ei mă ia total prin surprindere.

   — Heaven, îmi spune după ce se desprinde din îmbrățisarea pe care mi-a oferit-o.

   — Totuşi nu pot să nu te întreb, ce cauți aici dacă nu te simți în largul tău?

   — Să spunem că nu am ştiu unde voi nimeri. Am venit cu fratele meu şi m-am trezit aici.
Mă priveşte de parcă glumesc, ca mai apoi să mărească ochii, de parcă ar fi avut o revelație.

Războiul pasiunilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum