Războiul pasiunilor

Capitolul 29

       

      
       
        Zgomotul puternic ce răsună în jurul meu persistă de câteva secunde bune, însă cu greu reușesc să îmi deschid ochii și să înțeleg de unde provine. Încerc să mă ridic, dar brațele puternice ce mă țin captivă îmi îngreunează acțiunea.

   — Nu răspunde, șoapta răgușită a iubitului meu abia se aude, fiind acoperită de soneria telefonului meu.

   — Trebuie să o fac. Poate e ceva important, îi spun oftând și fără tragere de inimă încerc să mă îndepărtez de lângă el.

   — Nu, nu trebuie. Azi nici eu și nici tu nu vom lua legătura cu nimeni, așa că nu-mi da dureri de cap dis de dimineață și stai liniștită. Sau ai altceva în plan? mă întreabă rânjind și măsurându-mă lasciv.

      Măresc ochii de surpriză când înțeleg exact la ce se referă și scutur capul, refuzând și făcându-mă mică în brațele sale. Îmi îndes nasul în scobitura gâtului lui, inspirând adânc și bucurându-mă de mirosul parfumului său și de căldura pe care o emană. Îi aud râsul provocat de gestul meu și îl simt cum încearcă să îmi caute privirea, însă continui să îmi feresc chipul. Îl strâng mai tare în brațe, iar Aiden face același lucru, după care își îngroapă nasul în părul meu și îl aud cum inspir adânc, ca și cum ar încerca să îmi memoreze mirosul.

       Stăm tăcuți, ascultându-ne respirațiile și bucurându-ne unul de altul. Imagini din seara trecută îmi apar în minte și involuntar zâmbesc. Orele întregi petrecute pentru a ne dovedi iubirea, în care inimile noastre au bătut în comun și m-am simțit de parcă am rătăcit pe meleaguri străini au fost magice, și dacă nu ar exista disconfortul pe care îl simt între coapse, cel mai probabil aș avea îndoieli dacă seara trecută a fost reală sau doar o plăsmuire a imaginației mele. Dar nu, totul e cât se poate de real, iar faptul că îi aparțin bărbatului în a cărui brațe mă aflu e tot ce mi-aș fi putut dori.

   — Simt că niciodată nu o să pot sta departe de tine, îi aud șoapta, iar respirația i se izbește de urechea mea.

        Buzele sale îmi mângâie maxilarul până când ajung aproape de buzele mele, dar le evită în mod voit. Își ridică capul, astfel încât privirile noastre ajung să se conecteze și să ne pierdem unul în ochii celuilalt.

   — Nu pot trăi fără tine, nu pot sta departe o clipă fără să o percep ca fiind o eternitate. Când nu ești lângă mine o singurătate dureroasă mă cuprinde.Ești persoana la care nu aș putea renunța vreodată, îmi lipsești chiar și când îmi ești aproape. Ești prezentă în fiecare bătaie a inimii mele, în fiecare respirație, în fiecare gând și poate sunt egoist, dar am nevoie să te aud spunând că mă iubești. Am nevoie să te uiți în ochii mei și să îmi spui că ceea ce ai spus aseară nu a fost o iluzie! îmi cere aproape disperat, dar eu încă am rămas blocată asupra cuvintelor lui.

        Îi prind chipul în mâini, conturându-i lent chipul, iar ochii săi nu îi părăsesc nici o clipă pe ai mei. Îmi simt inima cum îmi bate frenetic, sângele cum îmi curge tumultos prin vene și plămânii cum strigă învolburați după o gură de aer, nevoie cauzată de respirația pe care mi-am oprit-o în mod inconștient. Răsuflu adânc și totodată încerc să îmi găsesc cuvintele pentru a-i spune cât de mult înseamnă pentru mine, dar mai ales cât de mult îl iubesc.

   — Se spune că viața nu este nimic, decât o întâlnire de moment. Tu ești momentul meu, ți-ai lăsat iubirea în inima mea, iar acum doar pe tine te vrea. Te iubesc! Te iubesc cu trupul și sufletul! Te iubesc cum n-am iubit pe nimeni și cum nu voi mai iubi vreodată deoarece atâta timp cât inima mea o să mai bată o va face doar pentru tine.