Războiul pasiunilor

Capitolul 7

       
       
         Atmosfera este una relaxată, iar parinții mei par a fi foarte bucuroşi de faptul că Aiden a venit şi el la cină. Deşi el şi Ryan sunt prieteni încă din facultate, nu a venit niciodată aici. Singura dată în care el şi părinți mei s-au întâlnit a fost la terminatea facultăți, eveniment la care eu nu am putut participa deoarece terminam primul an de facultate şi fusesem plecată la un congres la care au fost prezenți mai mulți avocați de prestigi. În plus, prezența era obligatorie, fiindu-mi imposibil să iau parte la ceremonia lui Ryan.

        Totuşi au trecut câțiva ani de atunci şi eu nu l-am cunoscut pe Aiden. Acum când mă gândesc mi se pare destul de ciudat şi neobişnuit.

         Pierdută în gânduri nu observ când toți se îndreaptă spre masa, decât când Aiden mă prinde de mână şi mă ajută să mă ridic, lucru sesizat de tata care se încruntă la mâinile noastre împreunate, dar care nu apucă să spună nimic, deoarece este strigat de mama în bucătărie.

   — Ce cauți aici? îl întreb imediat ce tata dispare din raza mea vizuală.

   — Te incomodez? Fiindca altă explicație nu am pentru întrebarea ta, ori? Te deranjează prezența mea aici sau starea pe care ți-o induce? mă întreabă încet şi suav, însă pare mai degrabă o întrebare retorică întrucât el crede că ştie răspunsul la întrebare.

  — Eşti atât de încrezut! Pufnesc iritată la tupeul de care dă dovadă.

  — Iar tu o actriță în devenire.
Zâmbeşte şi se îndepărtează de mine, lăsându-mă singură, fără şansa de a-i da replică.

        Răsuflu adânc şi păşesc spre masă, unde mama deja a aşezat mâncarea, iar tata, Ryan şi Aiden aşteaptă ca eu să mă aşez.
Oftez şi mă apropi de ei, rugându-mă să scap cu bine de această cină.

        Pe măsură ce seara înainta fără nici un incident, am început să răsuflu uşurată şi să mă bucur că prezența lui Aiden nu a influențat cu nimic cina, însă m-am bucurat destul de repede.

  — Deci Ryan, este cazul să îți căutăm noi o iubită? vocea mamei întrerupe discuția fratelui meu cu tata în legătură cu munca sa.

        Inevitabil întrebarea ei îmi aduce un zâmbet pe buze, dar dispare la fel de repede cum a apărut, în urma priviri tăioase a lui Ryan.

  — Mamă, nu începe! Sunt destul de mare să mă descurc şi singur. În plus sunt mulțumit de viața mea şi nu duc lipsă de iubite.

        Mama şi tata dezaprobă ceea ce aud şi când observ că privirea lor se îndreaptă spre mine realizez că nu o să îmi placă ce aud.

   — Nici nu vreau să vă ascult! Țineți-vă părerile căci eu sunt foarte bine.
Le-o iau înainte şi nu le permit să îmi pună întrebări indiscrete, mai ales că nu suntem doar noi. Aiden este foarte atent şi se distrează copios.

        Îi arunc o privire încruntată şi deşi mă comport ca un copil continui să-l privesc urât. Atitudinea mea pare să îl mulțumească pe tata, care ar prefera să mă vadă singură toată viața decât să ştie că am pe cineva în viața mea. Nici nu vreau să îmi amintesc de perioada din facultate în care ieşeam cu cineva. Mă vizita mai des decât era cazul şi ajungea exact când aveam planuri cu el. În schimb mama e nemulțumită, ea şi-ar dori să nu mai muncesc atât şi să mă asez la casa mea. Lucru pe care îl înțeleg, dar am să o fac când voi simți şi voi întâlni persoana potrivită.

        Restul cinei se desfăşoară într-o armonie care îmi aminteşte de copilărie. Sunt surprinsă să constat că Aiden nu este privit ca un străin, ci ca pe un prieten de familie.