Capitolul 26

6.1K 341 65
                                    


  
  
  
   Allison

       Cobor în pas alert scările, dat fiind faptul că am avut o zi dată naibii, ceea ce mi-a mai lipsit a fost ca liftul să se defecteze. Și dacă asta nu ar fi suficient, atunci numărul etajelor pe care trebuie să îl cobor e. Fir-ar să fie Sarah! N-ai fi putut sta și tu la parter. Super, acum am ajuns să mai vorbesc și singură. Perfect, sunt pe drumul cel bun pentru a ajunge la ospiciu. Obosită și supărată de toată situația prin care am trecut, mă opresc din coborât, undeva între etajul nouă și opt, și mă așez jos pe trepte. Situația asta chiar e frustrantă şi nu ştiu cum să reacționez. Oricât de tare aş încerca să mă temperez când sunt în preaja sa, primul instinct e să îi dau cu ceva în cap, e ca şi cum ar avea scris în frunte, mare şi frumos, ,,loveşte-mă".

        Încă nu îmi vine să cred că nemernicul ăla şi Sarah se cunosc și a mai avut tupeul să mi se adreseze in asemenea mod. Prostul! Dar lucrurile nu o să rămână așa, îi voi da o lecție de o să mă țină minte multă vreme. Ce îşi închipuie oare? Că voi stai liniştită după felul în care mi-a vorbit? Oricâtă diplomație aş deține, se pare că în cazul lui nu o pot folosi.

   — Ți-am lipsit atât de mult, încât ai decis să mă aștepți? şoapta pe care o aud în spatele meu îmi face inima să pompeze puternic, iar sângele să îmi clocotească în vene când recunosc a cui este vocea.
Mă ridic cu o viteză uluitoare, iar când palma mea face un contact dureros cu fața sa, singurul zgomot care mai persistă în jurul nostru sunt respirațile noastre precipitate. Nu ştiu ce este cu mine, dar focul ce mocneşte în interiorul meu, parcă a răbufnit.
L-am lovit cu toată forța de care dispun, însă nici măcar nu a clipit, şi dacă nu ar fi urma palmei mele, nici nu aş spune că l-am plesnit. Îl observ cum îşi strânge palmele în pumni pe lângă corp, buzele şi le strânge într-o linie dreaptă, iar tot amuzamentul de mai înainte a dispărut ca prin magie, furia din privire luându-i locul.

   — Ce spui? Mi-ai lipsit suficient de mult încât să mai primeşti o palmă? îl întreb retoric, căci deja îmi pregătesc o alta lovitură, însă reuşeşte să mi-o oprească, fulgerător de repede, la doar câțiva milimetri de chipul său.

       Încerc să mă eliberez din strânsoarea sa, însă în zadar. Forța cu care mă ține captivă începe să-mi provoace dureri, iar când un scâncet de durere îmi iese printre buze, îl observ cum îşi măreşte puțin ochii în semn de surpriză, totul durând însă doar o clipă. Simt cum presiunea exercitată pe mână cedează puțin, nu de tot, iar privirea îi este la fel de sumbră şi întunecată. Ne privim fix in ochii, furia din privirile noastre fiind mai mult decât suficientă pentru a reda antipatia ce există între noi.

   — Să ne întelegem, faptul că arăți bine nu o să te scape din mâinile mele dacă o să mă mai loveşti! deşi a folosit un ton calm, amenintarea din spatele cuvintelor este cât se poate de serioasă.

       Sătulă de această situație, mă zbat din nou, pentru a mă elibera, dar sunt izbită de pieptul său, iar mâna care îi era liberă îmi strânge părul, trăgându-l puțin cam tare, iar buzele îmi sunt atacate în următoarea secundă. Vreau să mă feresc, dar contactul dintre buzele noastre îmi provoacă o plăcere imensă, iar adrelalina îmi încețoşează gândirea şi mă trezesc răspunzându-i la sărut la fel de pasional şi năucitor. Tot corpul îmi este străbătut de o dorință de necontrolat, şi deşi singurul strop de luciditate pe care il mai posed îmi strigă că nu e bine, plăcerea mă face să mă las purtată de instinct. Atingerile sale experte şi ferme, îmi provoacă fiori pe şira spinării, şi nedorind să mă las mai prejos, îi prind parul în mâini şi încep să îmi mişc limba odată cu a lui. Sărutul devine şi mai pasional şi mistuitor şi amândoi ducem o luptă de dominare.
Ne atingem frenetic, ne devorăm unul pe altul, iar când lipsa oxigenului îşi face simțita prezența devin conştientă de ce tocmai am făcut şi de faptul că oricât de multă plăcere am simțit pentru un scurt moment, de îndată ce euforia sărutului va lua sfârşit îmi voi regreta amarnic acțiunea.

Războiul pasiunilorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum