Războiul pasiunilor

Capitolul 35

       

         Pășesc încet pe aleea din fața casei, și nu pot să nu mă întreb ce este cu întunericul în care domnește. Aiden ar fi trebuit să fie acasă de mult timp, iar înainte de a pleca de la birou, am vorbit cu el la telefon și m-a asigurat că mă așteaptă acasă. Încerc ușa de la intrare și constat că nu este încuiată, însă ceea ce mă nedumirește este luminița mică se se zărește din interior.

        Trag aer adânc în piept și o deschid în larg în timp ce pășesc înăuntru, căutând întrerupătorul, dar ceea ce văd mă face să renunț. Mii de lumânări sunt așezate încă din apropierea intrării și răspândite în toată sufrageria, oferind un cadru intim și romantic. Totul în jur este atât de frumos, încât picioarele mi se blochează și dacă nu ar fi mâinile ce îmi înconjoară pe neașteptate brațele, sunt convinsă că m-aș prăbuși din cauza emoțiilor. Căldura corpului său mă învăluie, respirația mi se taie brusc, iar inima începe să îmi bată nebunește. Își fixează privirea năucitoare și pătrunzătoare asupra mea, același lucru făcându-l și eu. Intensitatea cu care mă privește mă hipnotizează, și știu, că indiferent de cât de mult ori m-a mai privit în felul acesta și o să mă mai privească, nu o să reușesc să mă obișnuiesc și să îmi opresc fiorul ce îmi traversează corpul.

        Mă pierd în ochii săi albaștrii și atât de fermecători, încât abia când respirația sa caldă mi s-a izbit de buze sesizez cât de tare s-a apropiat de mine. Ne aflăm la milimetri pentru ca buzele noastre să se unească, și totuși, nici unul nu facem nimic în această privință.

   — Ai întârziat, îmi șoptește pe un ton gros, dar totodată suav și liniștitor.

   — Nu știam că trebuia să vin la o anumită oră, replic, încercând să folosesc un ton detașat și mă desprind din brațele sale.

        Privirea mi se învârte prin toată încăperea, privind fascinată fiecare aranjament ce împodobește discret locul și nu pot să nu scap un suspin de încântare la tot ce văd. O stare de calmitate și extaz mă cuprinde, totul mi se pare incredibil de perfect și sunt curioasă să descopăr care este motivul pentru care Aiden a făcut această surpriză.

   — Sărbătorim ceva? îl întreb de îndată ce mă întorc înspre el, iar zâmbetul ce îi apare pe chip nu îmi prevestește ceva bun.

   — Posibil, depinde, însă de cum intenționezi să mă determini să îți spun.

        Pufnesc, dar decid să îi fac jocul și să văd încotro vom ajunge. Încep să pășesc pre el, chinuitor de lent, iar în clipa în care ajung în dreptul său îmi poziționez mâinile pe pieptul său, mișcându-le lin. Încerc, totuși să păstrez o mică distanță între noi, pentru a reuși să rămân lucidă, dar tot planul mi se înăruie în momentul în care Aiden mă izbește puternic de el. Îmi revin cât de repede pot din șocul provocat de apropierea corpurilor noaste, și continui să îmi mișc mâinile, coborând încep spre abdomen, apoi mai jos. Respirația i se precipitează, și ochii i e măresc, însă își revin uluitor de repede la normal, când îmi mut mâinile înapoi asupra pieptului său.

        Îmi apropi buzele de gâtul său și le așez fix pe linia pulsului, apoi urc încet înspre maxilar. Aud înjurătura slabă ce îi scapă printre buze și nu pot să îmi opresc zâmbetul. Ajung extrem de aproape de buzele sale, și pentru a-l chinui plasez un sărut  lent în colțul gurii sale, după care mă îndepărtez brusc, lăsându-l năucit și cu respirația accelerată.

   — Dacă dorești să continui, trebuie să mă convingi că meriți, îi spun seducător în timp ce îmi așez mâinile pe chipul său.

   — O lună! îmi răspunde, iar eu îl privesc încruntată. Atât a trecut de când ai acceptat să te muți aici, continuă cu o voce suavă și cu zâmbetul pe buze.