Războiul pasiunilor

Capitolul 31

               
      
         Primul lucru pe care îl sesizez de îndată ce ajung în fața lor este asemănarea izbitoare a lui Aiden cu ei. Sunt surprinsă să constat că iubitul meu, ce ciudat îmi răsună în minte acum când nu mai sunt atât de sigură de acest fapt, a împrumutat în egală măsură trăsăturile părinților săi.

        Cu toți stăm într-o liniște extrem de apăsătoare, și datorită faptului că observ cum sunt analizată discret de către cei doi, un sentiment de neliniște mă cuprinde, mai ales că le-am oferit și un mic spectacol, pe care nu cred că îl vor uita prea curând.

        Îmi fixez și eu privirea asupra celor doi în cele din urmă, iar ceea ce văd pe chipurile lor mă ajută să mă mai relaxez puțin. Ochii mi se opresc asupra bărbatului impunător ce nu m-a scăpat din priviri nici măcar o clipă. Este destul de înalt, iar acum știu de unde a moștenit Aiden înălțimea, corpul bine proporționat îl face și mai atrăgător, și sunt sigură că încă are parte de atenția genului feminin, însă ceea ce mă uimește este nuanța albastră a ochilor săi, aceasta fiind cu mult mai deschisă decât a lui Aiden, dar la fel de uimitoare. Femeia cu părul  roșu ca focul îmi adresează un zâmbet liniștitor, asemenea expresiei calde și blânde pe care o afișează. Este îmbrăcată comod, dar cu o tentă de eleganță, ce o face să pară mult mai tânără.  Este o femeie extrem de frumoasă, și dacă mă iau după modul în care este privită de cel la al cărui braț se află, faptul că o adoră este o certitudine. Ochii de un verde crud, dar în același timp extrem de vibrant mă privesc admirativ și curioși.

        Stânjenită de toată această liniște apăsătoare, mă foiesc în brațele lui Aiden, pentru a-l face să reacționeze într-un fel. Faptul că nu știu ce aș putea să le spun celor doi mă face să mă simt vulnerabilă. Sunt obișnuită ca de fiecare dată să interacționez cu cei din jurul meu, indiferent de cât de complicată ar fi situația, cu toate astea acum mă simt destul de stânjenită.

        Văzându-mi starea și tensiunea ce a pus stăpânire pe corpul meu, Aiden pune capăt acestei situați.

   — Mamă, tată, ea este iubita mea Sarah, vocea categorică a lui Aiden răsună în încăpere, iar dacă mă iau după uluirea de pe chipul celor doi e clar că nu se așteptau la o asemenea prezentare.

   — Iubito...

   — Cred că suntem destul de competenți pentru a face cunoștință singuri cu fata aceasta minunată, tatăl său preia cuvântul, iar rânjetul de pe chipul lui Aiden îmi dă de înțeles că se aștepta la o asemena reacție din partea sa.

   — Sunt Samantha Adison, îmi spune emoționată și în secunda următoare îmbrățișează strâns. Sunt atât de surprinsă încât nu scot nici un cuvânt și mă rezum doar la a-i zâmbi stingherită. Bărbatul de lângă ea își drege glasul, pentru a ne face atente.

   — Domnișoară, Carver Adison, nici nu știi cât de fericit sunt să te cunosc, îmi spune pe un ton sincer și șarmant în timp ce îmi sărută mâna.

   — Ce plăcere să vă cunosc, murmur în cele din urmă, roșie în obraji.

   — Crede-ne că plăcerea este de partea noastră, iar acum că te-am întâlnit nu pot să mă abțin și să rămân cu îndoiala. Cum a reușit neghiobul ăsta să te cucerească? Tatăl lui Aidem mă întreabă încercând să își ascundă amuzamentul și curiozitatea în spatele unei expresi serioase și nedumerite.

        Zâmbesc, reușind astfel să mai scap din starea de tensiune. După comportamentul și privirile lor știu că într-adevăr sunt fericiți să mă cunoască, iar mica mea ceartă cu Aiden, la care au fost martori, pare dată uitării. Furioasă încă pe Aiden, deci că merită să mă joc puțin cu nervii și mândria lui.