Războiul pasiunilor

Capitolul 27

Sarah

        Dacă toată ziua a fost una extrem de plăcută și încărcată de mii de emoții și sentimente, drumul spre casa lui Ryan s-a dovedit a fi la fel de minunat. Strecurându-ne printre aglomerația din oraș, vorbind şi râzând,  nici nu am sesizat cât de repede a trecut timpul și când am ajuns în fața porților de fier.

        Îmi întorc privirea spre Aiden și observ că și el face același lucru, mă analizează intens, focul din privirea sa este mai viu ca niciodată, iar buzele i se curbează într-un zâmbet plin de adorație. Își decuplează centura, ieșind din mașină, iar eu îi urmez exemplu. Îl simt lângă mine imediat ce pășesc pe asfalt și fără a mai spune nimic îmi ia mâna și pășim încet spre intrare. Faptul că ne aflăm aici, împreună, îmi provoacă o mulțime de sentimente, dar mă și face ce conștientizez cât de mult au avansat lucrurile între noi, și cât de serioase par a fi. Constatarea asta mă bucură și sperie în același timp. După declarația sa din urmă cu câteva ore mi-am dat seama cât de multe sentimente nutresc pentru el și cât de mult mi-a pătruns în minte și suflet. 

   — Abia aștept să se sfârșească seara asta, îi aud șoapta și mă opresc, refuzând să mai fac nici un pas.

  — Nu m-am gândit că nu îți face plăcere să fi aici. Dacă vrei putem pleca.

       Îi vorbesc calm și detaşat, pentru a-i dovedi că nu mă deranjează dacă vrea să plecăm. După ce Ryan a lansat invitația, nici nu am mai discutat, și mi-am imaginat că nu are nimic împotrivă, dar acum că am auzit ce a spus încep să mă simt prost. Practic mă face să cred că l-am târât acasă la fratele meu împotriva voinței lui.

   — Nici vorbă! Nu la asta m-am referit, iar tu ar trebui să nu mai tragi concluzii pripite.

      Îmi spune cu ochii îngustați, clatinând din cap și cuprinzându-mi chipul cu palmele sale mari. Respirația sa mi se izbește de față, iar privirea îmi fuge spre buzele sale, ce nu cu mult în urmă le-au dezmierdat pe ale mele.

   — Nu am vrut să spun că nu vreau să fiu aici, ci că sunt nerăbdător să plecăm cât mai repede și să te am doar pentru mine, îmi șoptește lent, privindu-mi insistent buzele, iar în secunda următoare îl simt cum şi le lipeşte de ale mele, mişcându-le frenetic şi cu patimă. Îi răspund atacului delicios şi plăcut, cu la fel de multă pasiune. Mâinile sale îmi țin capul nemişcat, acest lucru oferindu-i ocazia de a controla întru totul sărutul.

      Se îndepărtează puțin, însă nu prea mult, astfel încât frunțile ni se unesc, iar privirele ni se întâlnesc. Îi privesc fascinată ochii şi nu cred că mă voi putea plictisi vreodată admirându-i. Deşi au aceeaşi culoare ca şi ai mei, la ei totul mi se pare diferit, de la intensitatea nuanței până la expresivitatea lor, iar modul în care îi mocnesc în timp ce mă fixează atent îmi provoacă furnicături în tot corpul.

   — Mă faci să îmi pierd tot controlul! Mă faci să te doresc în orice clipă! Mă faci să vreau să îi dau naibii pe cei doi ce ne aşteaptă şi să te iau pe sus şi să te duc direct în patul meu! Ard de dorință, ard să fi a mea, iar la finalul acestei seri exact asta intenționez să fac.

       Un suspin îmi scapă printre buze, făcând ca liniştea nopții să dispară. Nu ştiu dacă tonul pe care l-a folosit sau cuvintele în sine mi-au provocat tremurul din tot corpul, dar numai gândul le promisiunea din cuvintele sale mă face să reflectez puțin asupra acestei vizite.
Îmi simt buzele uscate, aşa că le umezesc cu vârful limbii, iar în momentul în care îi văd privirea arzătoare ştiu că nu mai e nevoie să îi dau nici un răspuns.
Cu greu ne mişcăm din locul în care ne-am oprit şi înaintăm spre casă. Nici bine nu începem să urcăm scările de la intrare căci Heaven apare în prag, ca şi cum ştia exact când am ajuns, însă ne-a lăsat să ne bucurăm de acel scurt moment în care parcă ne-am detaşat de toți şi de toate.