Războiul pasiunilor

Capitolul 8

       
        Pentru a doua oară în viața mea, trebuie să recunosc că m-am înşelat. Dacă în urmă cu ceva timp am spus că drumul până acasă o să fie groaznic, m-am pripit. Faptul că am fost nevoită să călătoresc alături de Aiden nu a fost atât de rău, ci din contră, am reuşit să conversăm şi să aflăm câte ceva unul despre altul, fapt ce m-a făcut să îl văd cu alți ochi. În sfârşit am reuşit să trec de copertă şi să descoper conținutul şi nu sunt dezamăgită de cele aflate.

        Aiden s-a dovedit a fi genul de om amuzant, inteligent, cu simțul umorului, dar şi încăpățânat, insistent şi misterios, deoarece tot timpul am avut impresia că m-a lăsat să descoper doar ceea ce el a vrut să îmi dezvăluie, reuşind să îmi distraga atenția în momentul în care voiam să îi pun întrebări.
Mi-a vorbit despre familia lui, iar căldura şi zâmbetul care îl avea pe chip mi-au dat clar de înteles ca au o relație foarte bună, despre perioada în care era student şi despre ceea ce face în prezent, şi totuşi nu am descoperit mare lucru. Aiden a avut grijă să îmi dezvălui totul în doze foarte mici, reuşind să păstreze misterul.

        După multe contraziceri în privința primei opriri, eu considerând că cel mai indicat ar fi să îl las pe el mai întâi acasă şi apoi să merg la mine acasă, fapt pe care Aiden nu l-a agreat, am ajuns la un compromis. Datorită faptului că eu sunt cea cu maşină, vom trece mai întâi pe la casa lui, după care mă voi îndrepta şi eu spre a mea, cu precizarea că trebuie să îl anunț când ajung, pentru a fi sigur că sunt în siguranță.

        Ghidându-mă după indicațiile sale ajungem în fața unei case superbe, care efectiv m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea. Nu e extraordinar de mare, însă are o construcție frumoasă, modernă şi în acelaşi timp antică, ce pare mediul prielnic de a locui, etajul avânt un perete complet din sticlă, iar piesa de rezistență este curtea imensă şi foarte bine îngrijită, ideala pentru a-ți petrece câteva ore în armonie. Este tipul de casă pe care oricine şi l-ar dori şi care este perfectă pentru a trăi în linişte. Sinceră să fiu, eram convinsă că Aiden este genul de om care preferă lucrurile extrem de moderne şi oarecum reci, însă casa din fața mea exprimă doar căldură.

        Stăm tăcuți, privind în față şi nici unul dintre noi nu face nimic. Fiecare este îngropat în proprile gânduri şi nici unul nu dăm semne că am dori să schimbăm acest lucru. Pur şi simplu stăm secunde, minute, dar cine le mai numără?

   — Deci, mulțumesc pentru că m-ai adus.
Aiden este cel ce sparge liniştea dintre noi, cuvintele lui luându-mă prin surprindere. Mă aşteptam să spună orice altceva, să facă o remarcă ironică, orice, dar nu să îmi mulțumească.

   — Nu îmi mulțumi, după cum bine ştii, nu am făcut-o din propria inițiativă. Aş putea spune mai degrabă că am fost obligată de împrejurimi.
Încerc să fiu cât mai relaxată şi să fac o încercare de glumă pentru a încheia seara cât mai bine.

   — Împrejurimi create de tine dacă țin eu bine minte! se strâmbă caraghios şi îşi dă ochi peste cap, ca mai apoi să şi fixeze pe mine.

        Privirea i se întunecă de îndată ce intră în contact cu a mea, ca mai apoi să coboare spre buzele mele, le priveşte cu pasiune, dorință, de parcă ar vrea să le devoreze ca pe cel mai dulce desert. Îşi apropie fața încet de a mea şi pulsul mi-o ia razna când realizez că are de gând să mă sărute.

        Însă totul se sfârşeşte atunci când pe bordul maşini, telefonul său anunță primirea unui mesaj. Datorită soneriei tresar şi privirea îmi fuge involuntar spre ecranul telefonului ce nu numai că a rupt vraja ce a pus stăpânire pe noi, ci afişează un mesaj ce face ca tot timpul petrecut cu Aiden să fie egal cu zero.