Sfârșit!

323 6 0
                                    

„Pentru noi doi, acasa nu este un loc. Este o persoana. Si suntem in sfarsit acasa." -Stephanie Perkins-



Ziele au trecut parca prin zbor. Inca nu imi vine sa cred. Ma privesc in oglinda si imi admir rochia de mireasa. Imi vine sa plang, nu ma recunosc, parca nu as fi eu. O bataie in usa ma aduce cu picioarele pe pamnant si privesc spre cele doua prietene ale mele Iulia si Alia ma privesc si pot sa observ cat de uimite sunt si cat de fericite sunt pentru mine. Sincer si eu sunt uimita. Inca nu imi vine sa cred ca azi ma marit... eu cea care striga in sus si in jos ca o sa fiu vesnic burlacita. In saptele fetelor apare Ovidiu care ma priveste cu dragoste si pot sa jur ca se gandeste la mama si la tata... Cat de mult mi-as dori sa fie si ei aici sa ma vada in cea mai importanta zi din viata mea, dar stiu ca de acolo de sus ma privesc si sunt fericiti pentru mine. Oricat am incercat sa nu ma las prada emotiilor am esuat...Oh, ce bine are fi fost daca...Ma intorc si imi privesc fratele care sta rezemat in tocul usi privindu-ma. Fetele ma mai privesc o data suspinand dupa care parasesc incaperea lasandu-ma cu fratele meu.

-Esti frumoasa!Cand ai crescut asa repede?"Acesta se aproie de mine luandu-mi mana inntra sa."

-Nu stiu...Chiar nu imi vine sa cred ca am ajuns pana aci..."Il privesc in ochi si observ teama si iubirea din ei. Isi face griji pentru mine chiar daca stie ca Max ma face cea mai fericita."Dar pe el il iubesc. A fost langa mine si la bine si la greu, m-am putut baza pe el. Poate la inceput nu m-am gandit ca vom ajunge aici dar nu imi pare rau de cum au evoluat lucrurile. Tot ce regret este faptul ca nu am vorbit mai repede sa scapam de aceste incidente din vata noastra Ovidiu. Vreau sa imi promiti ceva.''Ma asez cu grija pe pat in timp ce fratele meu ma urmareste si asculta atent." Sa nu mai avem secrete unul fata de celalalt, te rog... mai ales de ce ne leaga pe toti. Esti fratele meu si sti ca poti sa imi spui orice ca si in copilarie. Sti ca mama asta a vrut, sa ne vada uniti caci in viata asta ca familia nu ii nimeni.

-Iti promit ca nu va mai exista asa ceva intre noi, piticot! O sa fac orice imi sta in putere sa va vad fericite atat pe tine cat si pe Allya, chiar daca trebuie sa trec peste Vic si Max."Intr-un final ne despartim si ma mai uit de doua ori in oglinda si un oftata imi scapa. Parasesc incaperea la bratul fratelui meu. Acesta ma conduce pana in fata sotului meu, imi saruta fruntea si se aseaza la locul lui. Il privesc pe Max care imi zambeste si ascultam slujba ce incepe."

Dupa slujba si toate felcitarile ne indrteptam spre localul unde are loc receptia. Abea astept sa raman singura cu sotul meu, caci m-am saturat de toata atentia asta. Cine zicea ca a fi mireasa ii cel mai minunat lucru a uitat sa mentioneze si faptul ca toata atentia si agitatia din jur da batai de cap. Imi privesc sotul cu dragoste. Acesta se plimba printre invitati la fel de nerabdator ca mine sa se sfarsiasca agitatia asta. Dintr-o data ma cuprinde o stare ciudata, sigur nu ii de la sampanie. Ma ridic si pasesc spre Max grabind pasul. Ma lipesc de el, iar linistea ce rasuna in sala imi face inima sa bata mai repede decat e normal.

-Nu imi place sa nu fiu invitat la un eveniment atat de important."La comanda toti cei din sala isi scot pistoalele si le indreapta spre sursa tuturor relelor din ultima vreme, dar raman stana de piatra cand cel amenintat incepe sa rada privind in jurul sau." O , cata ospitalitate , Stanescu...

-Ce vrei Calistro?"Toate pivirile sunt atintite asupra mea, nu am vrut sa fac asta dar de data asta sa fiu dracu daca il las sa imi distruga nunta."

-Ai prins curaj, doamna Edison. Imi place.

-Ce cauti aici?"De data asta Ovidiu se indreapta spre noi cu Iulia pe urmele sale."

-Am venit la nunta. Sa le urez multa fericire si iubire mirilor..."Fara sa gandesc de doua ori imi i-au pistolul si il indrept spre el."O nu, nu din nou...Parca am mai facut asta si nu ai avut destul curaj sa tragi. Ce o sa te faca sa apesi pe tragaci, de data asta Jess?"Fara alte cuvinte il impusc in picior, acesta se prabuseste de durere, iar mie nu imi vine sa cred ca am facut asta. Dupa ce acesta paraeste incapere fiind dus in una din locurile ascunse ale organizatiei, petrecerea continua fara alte evenimente. Max ma saruta si strange in brate fara sa imi zia nimic."

Pana la urma iubirea e tot ce conteaza in viata asta. In noaptea nuntii ne-am iubit ca doi nebuni in lumina Lunii, martora iubiri noastre...Sunt cea mai fericita femeie din lume. Ma simt bine slturi de barbatul pe care il iubesc la nebunie si care ma face fericita. Dar asa cum a inceput povestea noastra asa se va sfarsi...

-Cine ajunge primul la docuri castiga.

-Esti pregatita sa pierzi doamna Edison?

-Asta sa o crezi tu, domnule Edison. Am sa castig din nou chiar de ar fi sa Joc Murdar.

-Te iubesc, ingerasul meu!

-Te iubesc, Max!

-START!

! SFÂRȘIT!

Dupa 4 ani, reusesc si eu sa termin carte asta. Am ales sa ii pun capat deoarece am ramas fara idei si nu am mai vrut sa trag de ea. Cand o sa am timp o sa o editez si o sa o corectez. Va multumesc ca ati fost alaturi de mine in acest timp.

Va imbratisez cu drag!!!

Va imbratisez cu drag!!!

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 23, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Joc Murdar!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum