Miranda

Capitolul 3-Jocurile groazei

Miranda P.O.V

Mi-am scos cu grija capul pe ușa privind speriată in stanga si in dreapta, însă tot ce am putut vedea a fost un hol lung si terifiant de linistit.
Venise timpul sa iau rapid o hotărâre, asa ca mai arunc o privire in camera din care aproape ieșisem si imi dau seama că singurul geam era baricadat.

Mi-am facut curaj si am pășit nesigură, încercând să îmi dau seama daca in jur se auzea sau nu zgomot.
Puteam vedea ca la câțiva metrii de mine era o scară, ceea ce indica faptul că ma aflam la etaj.

Poti Miranda, haide! Imi spun înainte să încep sa pornesc in varful degetelor, uitându-ma in stanga si in dreapta ca un animal in pericol.
Ajunsă în dreptul scărilor, observ ca si la parter era aceeași liniste monumentală, asa ca trebuia sa continui, trebuia sa imi asum acest risc.
Nu am coborât niciodata niște scări cu atâta grija, dar niciodată viata mea nu a depins de asta.

Ajunsă la parter, observ uimită si plina de speranta ca era gol.
În mijloc era numai o canapea veche imensă si un semineu la câțiva metrii de această, parca cerand disperat sa fie aprins.

Însă, ușa din partea stângă era cea care îmi făcea cu ochiul.
Era imensă si era clar ca ea duce spre ieșire.
Fara sa ma mai gandesc, o zbughesc imediat spre ea, deși în mintea mea ceva nu se lega...era..
Prea simplu?

În momentul în care am învârtit clanta si aceasta a scos un scurt scartait, nu mi-am putut abtine zâmbetul până la urechi.
Am deschis larg ușa pregătită fiind sa o iau la fugă mai tare decât am făcut-o vreodata, însă asa cum credeam, era mult prea simplu ca sa fie real.

Lucas stătea în fața ușii cu un zâmbet bolnav pe buze si cu mâinile duse la spate, parca pregatit sa ma ștranguleze.
-Surprizaa! Spune el fericit atunci cand ma vede

Ma blocasem in tocul ușii cu ochii fixați pe privirea sa demonică
Ai scapat mult mai repede decat as fi crezut, în alte situații celorlalte le-a luat cel puțin 20 de minute, dar încheieturile tale fac cu adevărat minuni

-Te rog nu..spun închizându-mi involuntar ochii, crezând ca o sa ma lovească
-Oh iubire, nu iti fac nimic...momentan. Ne acomdam unii cu ceilalți, tii minte? Spune ca un părinte înțelegător.
Acum hai sa intram, este prea frig afara, iar noi aveam de vorbit, adaugă impingandu-ma ușor agresiv cu mana inapoi in casa

-Buun, haide pe canapea, imi spune facandu-mi semn
Însă, eu rămăsesem in picioare pentru ca șocul si teama începuseră să își spună cuvântul.
Dulceață, ne intelegem atât de bine, nu ne strica relatia tocmai acum.
Haide, treci pe canapea, mai spune odată mult mai serios.

Ma conformez, fiindu-mi frica de ceea ce s-ar intampla daca nu as face-o, deși simțeam in interior o nevoie acidă sa il lovesc si sa fug, deși stim amândoi ca eu nu as putea sa il dobor

-Pari atât de slăbită, o sa iti aduc ceva de mâncare dupa, bine? Spune atunci cand se așează lângă mine mult prea relaxat
-Te rog spune-mi ce vrei de la mine..nu am facut nimic rau, nu am rănit niciodata pe nimeni..De ce? De ce m-ai răpit? Spun cu vocea tremurându-mi

-Oh iubire..se apropie încet de mine mangaindu-mi ușor obrazul, moment în care ma trag încet inapoi fara sa incerc sa il enervez.
Hm..vezi? Trebuie să lucrăm la disciplina.

În primul rând Miranda, nu fugi de mine cum ai facut acum, norocul tau ca prima data trec cu vederea.
Al doilea lucru, nu te ferești de mine, indiferent de ceea ce urmează să iti fac. Nu este o negociere frumoaso, te supui si punct.
Iar al treilea, probabil ca ai observat ca imi plac micile joculete, începe el punându-si mana sub barbie