Miranda

Capitolul 60-Surprize

Miranda P.O.V
Eu și Nathaliel ne-am așezat in fata întregii multumi care astăzi luau parte alături de noi la acest eveniment extrem de important pentru noi.
Cutia in doua culori se afla in fata noastră, iar noi nu trebuia decât sa o deschidem împreuna.

-Ești gata, iubitule? Îl intreb in timp ce îl prind de mâna dreapta și ii arunc o privire drăgăstoasă
-Da, iubito!
Mâinile noastre se aseaza pe cutie și după câteva secunde in care tot ce am făcut a fost sa respiram rapid, am deschis in sfârșit cutia.

Lacrimile mi se adunau in jurul ochilor și auzeam oamenii care tipa extrem de entuziasmați in jurul nostru, când am văzut zeci de baloane albastre cum ieșeau din cutie. Nathaliel a țipat și el și imediat m-am simțit ridicată de la sol, fiind acum in brațele sale mari care ma strângeau puternic, amândoi dând drumul șirului de lacrimi care pusese stăpânire pe noi.

                             ***

După 5 luni

-Iubito, te ajut? Ma întreabă Nathaliel de pe canapea in timp ce se încalță
-Da, da-mi te rog jacheta din cuier, ii spun in timp ce ma ridic sprijinindu-ma in mâini de pe canapeaua din living.
Astăzi ieșeam in oraș așa cum îmi spusese Nathaliel, vrând sa avem parte de ultima cina in formula asta pentru ca peste câteva zile, aveam sa nasc.

Nathaliel ma prinde de mâna și îmi da un sărut pe frunte, in timp ce ne îndreptam spre mașina.
Alesesem pentru seara asta sa port o rochița albă simpla pana sub genunchi in stil printesa și o pereche de balerini negrii, pentru ca deja nu mai încăpeam in nimic.

După 20 de minute de condus, am ajuns la un restaurant select din centrul orașului.
Nathaliel se da jos din mașina și îl văd cum se apropie de partea mea, deschizându-mi și mie portiera. Îl iau de mâna și pornim împreuna spre restaurant.

Interiorul era decorat cu mult gust, predominand auriul pe care începusem sa îl ador și albul.
După ce o fata destul de tânăra ne-a condus la masa și ne-a luat comenzile, eu și Nathaliel am început sa vorbim emoționați despre buburuza.
-Nu mai am răbdare, iubito! Îmi spune in timp ce ma prinde strâns de mâna și mi-o săruta

-Știu ca încă nu vrei sa vorbim despre asta Nathaliel..dar trebuie.
M-am gândit atunci când se naște sa facem testul de paternitate.. ii spun încet privindu-l in ochi
-Miranda, iubito, nu vreau.
Înțelege ca nu vreau. In tot timpul asta am ajuns sa  îl iubesc și nu îmi trebuie un plic amărât ca sa ii demonstrez asta. Este copilul meu.

-Bine iubitule..nu mai insist, ii spun apoi îndreptându-ma spre mâncarea din farfurie care îmi făcea cu ochiul.
Toată seara a fost extrem de plăcută, am vorbit și ne-am distrat de minune, numai ca acum, Nathaliel mi-a spus ca mai are o surpriza pentru mine și nu îmi rămâne decât sa stau cuminte și sa îmi aștept nerăbdătoare surpriza.
Ne urcam in mașina și pornim, la scurt timp văzând ca ieșim din oraș.

-Iubitule, unde mergem? Îl intreb in timp ce ma uit in jur
-Vei vedea, iubito, Îmi spune și îmi săruta mâna apoi punându-și mâna pe piciorul meu.

Orele trec rapid, și spun asta pentru ca eu am dormit tot drumul..și in sfârșit Nathaliel a oprit mașina.
Îmi deschid încet ochii și nu văd nimic in jur pentru ca era destul de târziu și nu vedeam nici o lumina prin apropriere.
Nathaliel se da jos din mașina și apoi vine pe partea mea, deschizându-mi-o și ajutându-ma sa cobor. Imediat îmi dau seama ca eram pe o sosea, fără sa văd nici o mașina.

-Iubitule, de ce m-ai adus aici? Îl intreb in timp ce ma uit in jur sa observ mai bine unde ma aflam.
Era o pădure imensa care înconjura șoseaua in stânga și in dreapta care mi se părea destul se cunoscuta.

-Pentru ca aici ne-am cunoscut, îmi spune in timp ce ne așezăm amândoi in fata mașinii căreia Nathaliel ii lăsase farurile pornite.
Apoi, brusc, îmi amintesc...asta e șoseaua pe care Nathaliel m-a găsit in urma cu 4 ani...este locul in care l-am întâlnit prima data pe Nathaliel după ce am fost rapita.
Nu știu daca e din cauza amintirilor sau a hormonilor, dar am început sa plâng încet, Nathaliel venind și îmbrățișându-ma strâns.

Acesta mi-a dat drumul din îmbrățișare, și a mers doi pași in spatele meu, ca mai apoi sa își caute in buzunarul din spatele blugilor.
A scos o mică cutiuta roșie, apoi s-a așezat in genunchi, și când mi-am dat seama ce vrea sa facă, am început sa tremur incontrolabil.

-Miranda Markle, vrei sa fii soția mea? Ma întreabă in timp ce ma privește intens in ochii care acum sunt plini de lacrimi
-Da! Ii spun hotărâtă printre suspine și lacrimi, apoi acesta se ridica din genunchi și scoate din cutiuta un inel argintiu superb cu o mică pietricica sub forma unui trandafir.

M-a ridicat in brațe și a început sa ma învârtă, apoi ne-am sărutat flamand pana când ne-am dat seama cât de rece se făcuse și trebuia sa plecam.
Înainte sa urcam in mașina, l-am luat de mâna și l-am sărutat pe obraz
-Te iubesc atât de mult! Ii spun in timp ce îl privesc in ochii săi albastrii

-Și eu te iubesc iubito, mai mult decât ți-ai imagina! Îmi spune in timp ce îmi săruta fruntea părintește

                          ***

Au trecut trei zile de când Nathaliel m-a cerut in căsătorie și de când am acceptat.
Emotiiile intense din periodata asta și-au pus amprenta asupra mea, eu plângând NON-stop.
Astăzi era o zi frumoasa de primăvara, iar eu și Nathaliel pregăteam ceva de mâncare in bucătărie, urmând apoi sa ieșim puțin in parc.

M-am Așezat pofticioasa la masa când am văzut ce clătite delicioase pregătise Nathaliel și mi-am turnat mult toping peste ele.
Brusc, am simțit o senzatie ciudata din interiorul meu, ca mai apoi sa simt ceva pe piciorul meu stâng.

M-am ridicat de pe scaun și am văzut siroaie de apa cum se scurgeau încet pe piciorul meu.
-Apa! Ii spun îngrijorată lui Nathaliel care se uita confuz la mine
-Iti aduc acum! Îmi spune in timp ce ia un pahar și se îndreaptă spre chiuveta

-Nu, Nathaliel! Apa!
Mi s-a rupt apa! Adică nasc! Spun acum destul de tare și îl văd cum se agita
-Ce? Adică acum? Chiar acum? Ma întreabă agitat
-Da, Nathaliel, acum! Aproape tip in timp ce ma sprijin cu mâna de masa.