Capitolul 28

2.9K 145 1
                                    

Miranda P.O.V
-Nathaliel?
Ești chiar tu? Murmur inmarmutita
-Miranda, dumnezeule...
Ce..? Ce ti-a facut? Șoptește apropiindu-se de mine

Ce e asta? Ce cauta el aici? Cum de m-a găsit?
Se lasă speriat pe vine, intinzand incet mana spre a mea
-Nu..! Șoptesc cu ochii uscati
Privirea lui exprima mai multă mila decat am putut vedea vreodata

Îmi las capul in jos, nu pot vorbi despre asta, nici măcar eu nu pot accepta ce s-a întâmplat
-Te voi scoate de aici.
Ii voi face sa plateasca, iti jur! Murmură retrăgîndu-si mana
Totul incepuse sa fie in ceata, imi era rau si nu ma puteam oprii din tremurat
Sangeram, iar podeaua era patata de puritatea mea.
Reușise.
Reușise sa ma distruga

-Miranda, Lucas ți-a făcut asta? Șoptește privind inspaimantat podeaua
Tot ce am mai putut face a fost sa dau afirmativ din cap, cu privirea încă blocată pe un punct inexistent. 
-Trebuie să plecăm, vino te rog, sopteste slab intinzandu-mi încă o dată mana

-Am spus sa nu ma atingi, Nathaliel! Tip ridicându-mi privirea spre a sa
Tremuram din toate încheieturile, mintea imi era invadată de fiecare moment, de toata durerea simțită, de tot.

Ma mișc încet de langa perete ajungând în genunchi in momentul incercam sa ma ridic din picioare și ii simțeam privirea lui Nathaliel pe mine
Un animal rănit.
Asa ma vede.

Sprijinindu-ma cu mâna de perete, momentul in care am ajuns in picioare, a fost si momentul in care am simtit o stare mult prea puternica de ameteala cum incearca sa ma doboare.
Mergi, Miranda! Mergi!

-Te rog, lasa-ma sa te ajut, spune slab făcând un pas spre mine
Nemaiputând să îi răspund, imi fac un mic avant de perete, incepand sa inaintez cu picioarele înmuiate pana la os spre usa.

Muream de durere, continuam sa sângerez si stiam ca era grav.
Simțeam o ruptură, simteam amețeală  si privirea imi era din ce in ce mai blurata.
Dar nu, Nathaliel nu o sa ma atingă.
Nimeni nu o sa ma atingă

Cu Nathaliel in fata mea, după ce a deschis cu grija usa, si a privit atent holul, s-a intors spre mine
-E liber, trebuie să ne grăbim, spune fără însă să înainteze
-Mergi atunci, murmur încercând să îmi țin ochii deschisi

-Miranda, nu arăți deloc bine.
-Poti sa taci si doar sa mergi oda..murmur inainte sa simt cum ochii grei mi se inchid, iar picioarele imi cedează.

                           ***

Auzeam vag o voce ce ma striga si o senzatie stranie cum imi tulbura liniștea.
Începând sa conștientizez ceea ce se intampla, imi mișc încet ochii încă închiși, până ce reusesc sa dau de o lumină slaba si de o siluetă ce stătea deasupra mea.

-Haide, Miranda
Trezeste-te!
Imi simt încheieturile apăsate de o senzatie de disconfort, iar de îndată ce privirea isi mai revenise, observ ce se intampla cu adevarat in jur

Eram pe bancheta din spate a unei masini, iar Nathaliel era aplecat deasupra mea punând prea multa presiune pe încheieturile si fruntea mea acum pline de apa.
-Opreste-te, murmur incercand sa vorbesc
-Vorbeste cu mine, rămâi trează! Spune agitat udandu-mi toata fata cu mâinile pline de apa.

-Unde suntem?
-Suntem aproape, te rog rămâi trează.
Ai pierdut mult sânge, mergem la spital
- Sa nu cumva..! Murmur încercând să îmi ridic mana in aer
Nu merg.
Nu, Nathaliel!
Mama nu poate afla, nimeni nu poate..

-Miranda, încetează!
Ai fost inconștientă mai mult de jumate de ora, daca era vreun spital prin apropiere, era primul loc unde mergeam!
-Da-mi un antibiotic.
O sa imi revin.
Accepta-mi decizia si ajuta-ma Nathaliel, te rog..șoptesc privindu-i ochii plini de lacrimi

-Miranda, el..
El ti-a facut asta, trebuie să plătească! Iar tu trebuie sa iti revii, te rog nu ma mai lasa sa trec încă o dată prin asta!
Nu vreau sa te pierd..
-Nu o sa ma pierzi Nathaliel, spun slab atingându-i încet umărul
Am incredere ca vei gasi un loc sigur unde sa mergem, voi fi bine.
Am nevoie de odihnă, șoptesc văzându-l cum începuse cu adevarat sa plângă

-Dar te rog incerca sa rămâi trează, spune sec încercând să își revină
-Voi rămâne, haide
Văzând că se conformează, Nathaliel se ridică de langa mine, închizând portiera si așezându-se pe scaunul șoferului, pornind imediat.

Eu, ma simteam rau.
Eram distrusă.
Atat pe interior, cat si pe exterior.

Miranda Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum