Miranda

Capitolul 55-Iubitule..?

Miranda P.O.V
Mi-am închis ochii și am simțit nodul care nu ma lasa sa respir...bătăile accelerate ale inimii mi se intensifica și mai mult atunci când aud o împușcătură înfundată, apoi numai țipete.

Printre lacrimi, îmi deschid încet ochii și văd ceea ce nu as fi vrut niciodată.
Nathaliel era căzut in fata mea cu o pata uriașă pe cămașă.
-Nathalieeel! Tip in timp ce incep sa alerg spre el, insa sunt trasa brutal  înapoi de mâna puternica a lui Lucas

-Lasa-maa!
Nathaliel!! Nathaliel iubitule, sunt aici!
Rămâi cu mine! Tip cât de tare ma țin plămânii printre suspine și lacrimi.
-E rândul tău, iubire! Imi sopteste  Lucas și îmi împinge mai adânc pistolul in tâmpla înainte să aud din nou zgomotul dur cum sparge liniștea

Toate momentele frumoase mi se derulează in minte, momentele cu Nathaliel, momentele cu Kate și cu părinții de care îmi este atât de dor. Singurul lucru pe care îl regret este ca nu am apucat sa petrec mai mult timp cu Nathaliel. Îmi doresc ca el sa fie bine și sa trăiască viața pe care o merita și pe care și-o dorește.

                             ***

-Domnișoara?
Domnișoara sunteți bine? Ma întreabă bărbatul din fata mea in timp ce îmi arunca niște apa pe fata pentru a-mi putea reveni
-Nathaliel? Spun speriată, dar văd aceeași imagine...Nathaliel zăcând pe jos intr-o balta de sange.
Abia reușind să mă ridic si neputând nici macar sa ma mai tin pe picioare, ma apropii de el in genunchi, prinzandu-i capul in mainile mele si asezandu-l in poală

-Iubitule...?
Iubitule, sunt aici.
Sunt lângă tine, te iubesc atât de mult, soptesc in timp ce ii sărut obrajii reci.
Îmi desprind cu greu capul de cel a lui Nathaliel, vrand sa vad ce se întâmplase cu adevărat

Cu ochii abia întredeschisi, Lucas zăcea cazut la podea intr-o baltă de sânge
Aud din ce in ce mai multe zgomote in jurul meu, zgomote insa pe care nu pot sa le identific din cauza socului și a urletelor.

***

Ochii mi se deschid încet și primul lucru pe care îl văd este tavanul alb din camera.
Încerc sa îmi revin și sa pun cap la cap toate lucrurile pe care mi le amintesc și ma ridic imediat in fund.
-Nathaliel? Strig in timp ce ma uit in jur și observ ca sunt intr-un salon de spital, iar părinții mei sunt primul lucru pe care il vad

-Miranda..
Miranda iubito, ești bine? Răsuna vocea mamei care sta pe scaunul de lângă patul meu și îmi managaia ușor creștetul
-Slava Domnului!
Ne-am făcut atatea griji! Spune tata in timp ce se aseaza in spatele mamei punându și brațele in jurul umerilor săi.

-Nathaliel..unde e Nathaliel?
Numai ca momentul în care le-am observat gestul, si anume cum isi muta privirea de pe a mea, fusese si momentul în care ma ridic brusc din pat, iar perfuzia pe care nici macar nu o observasem, ma urmeaza in drumul meu spre iesire.

Dau de un hol lung plin de asistente și de pacienți și încep sa alerg sperând ca il voi gasii.
Ma lovesc puternic de cineva, contactul făcându-ma sa am dezechilibez și sa cad in fund.
-Domnișoara? Sunteți bine? Ma întreabă femeia al carei halat alb fusese primul lucru pe care il observ

-Iubitul meu..unde e? Ii spun in timp ce ma sprijin in genunchi intr-o disperare continuă
-Calmați-va va rog!
Sunt doctor Johnes, cum îl cheamă pe prietenul dumneavoastră?
-Nathaliel..Nathaliel Morgan

-Băiatul acela..a fost adus astăzi la spital in stare critica.. îmi spune pe un ton jos
-Unde e?
Trăiește? E bine?

-Este la Terapie Intensiva..starea lui este destul de gravă mai ales ca abia a ieșit din operație
-Dumnezeule!
Dumnzeule..
Vreau sa îl văd, trebuie sa il vad.
Trebuie să știe că sunt aici...

-Nu va pot lasa înăuntru, dar va puteți uita de la geam, este in regula? Ma întreabă femeia calm încercând să mă calmeze
-Da, duceți-ma acolo, ii spun in timp ce grăbesc pasul in urma sa

Asistenta îmi deschide usa și intru intr-o camera goală cu un singur geam imens de sticla in mijloc.
Pășesc rapid spre geam si atunci l-am văzut..
bărbatul pe care îl iubesc întins pe pat, cu firele ce ii străbateau pieptul, in timp ce aparatele de lângă el îl vegheau in liniste.

Fața ii era acoperită de masca de oxigen și de câteva fire care erau așezate în jurul capului sau
Mâinile le avea așezate linistit lângă corp, in timp ce lichidul din perfuzii se scurgea lent.
Avea o patura trasa pana la jumătatea umerilor și nu ii pot vedea decât chipul perfect care părea atât de linistit.

Ma lipesc complet de geam, la fel și mâna mea dreapta și încep sa dau drumul lacrimilor care sunt eliberate cu o rapiditate de necrezut
-Sunt aici iubitule..sunt aici și nu voi mai pleca.
Te rog sa fii bine, te rog întoarce-te la mine..am nevoie de tine mai mult decât am nevoie de aer, te iubesc atât de mult..
îmi pare atât de rău pentru tot ce s-a întâmplat, îmi pare rău ca te-am implicat in asta și s-a ajuns aici, daca nu ne întâlneam tu acum erai bine..erai băiatul perfect cu o cariera de succes de care orice fata s-ar fi îndrăgostit.

Dar vrei sa știi ceva, iubitule? Tu mi-ai schimbat viața, mi-am demonstrat ca viața merita trăită și ca fiecare clipa contează, și nu iti pot mulțumii vreodată suficient pentru asta.
Iar daca crezi ca viața asta a devenit mult prea mult pentru tine..este ok, te voi lasa sa mergi unde iti este mai bine, dar nu uita iubitule..voi veni imediat după tine, pentru ca nu vreau sa rămân intr-o lume in care tu nu esti